Prof Viata Mea

E doar o șansă. Dacă vrem ca ea să se transforme într-un drum real, trebuie să începem din clasă, de la fiecare întrebare care îndeamnă elevul să gîndească pe cont propriu.

A spune că profesorul trebuie să fie „neutru” înseamnă a confunda educația cu o activitate mecanică, de livrare de conținut.

Sistemul educațional se concentrează prea mult pe rezultatele examenelor, fără să includă și forme de educație emoțională.

Educația nu înseamnă doar cunoștințe, ci și formarea unui mod activ de a gîndi și a înțelege lumea.

Clipa nu devine frumoasă pentru că ne face să ne simțim bine, pentru că ne provoacă plăcere, ci pentru că e momentul în care ne regăsim în ceea ce facem și simțim că nu trăim degeaba.

Are ca obiectiv dezvoltarea personală din perspectiva lecturii ca abilitate de viață, cum îi spune și numele.

Un soi de Uber al profesoratului, în care scorurile îți decid salariul.

Cursurile de metodică și de pedagogie sînt încă tributare unor modele învechite, foarte puțin acordate cu domeniile de interes ale tinerelor generații.

În cele din urmă, caută sensul în experiența războiului, crezînd că apropierea morții ar putea reprezenta o revelație.

Sistemul de învățămînt trebuie să ofere nu doar cunoștințe academice, ci și instrumente prin care tinerii să înțeleagă mecanismele manipulării și ale radicalizării.

Școlile și liceele noastre sînt, multe dintre ele, niște cutii compartimentate, lipsite de confort, de spații de socializare și de relaxare.

Formele subtile de bullying se manifestă prin manipulare și presiune psihologică.

Observați că nu scriu că mia atras atenția. Pentru că în clasele primare am învățat să scriu corect.

Personal, sînt mai degrabă lovinescian: consider că formele pot să creeze fondul.

În loc să ne concentrăm pe cantitatea de ore, ar trebui să discutăm despre cum sînt utilizate acele ore.

Nu s-a definit încă ce conține fiecare disciplină în noile programe, ceea ce crește riscul ca reforma să fie mai degrabă un exercițiu birocratic.

Răspunsul la întrebarea „De ce apar bulele de oxigen?” merge dincolo de simpla observație a unei reacții chimice

Nu cred că e suficient să spunem să-și facă treaba niște comisii.

Profesorul-mentor ar trebui să asiste la un număr mare de ore ale studentului sau ale stagiarului

Începem anul 2025 cu un nou ministru al Educației și Cercetării.

Încerc să trec în revistă succint cîteva dintre carențele principale ale profesorilor din România.

Ajunși în luptă directă, și unul, și altul vor descărca un arsenal emoțional în luptă, dar fiecare va susține, de fapt, o poziție a credințelor sale.

Profesorii care evită complet politicul contribuie, involuntar, la formarea unui vid informațional.

Mi-a părut rău pentru că am avut o reacție emoțională acuzatoare, fără să încerc să-i explic întîi cu cine are de-a face.

Nu sînt complet împotriva unei reorganizări de acest fel, cu unele nuanțe, totuși, pe care încerc să le expun aici.

Trebuie să se știe, mai întîi, că există o legislație care explicitează obligativitatea acestui proces de formare continuă

Sîntem încă generații nedeprinse firesc cu acest nou univers, față de elevii noștri care s-au născut imersați în el.

Nu insist neapărat asupra situației generate de nota la purtare

Pentru mine, anii de grădiniță au însemnat foarte mult.

Fără să fiu specialist, știu în linii mari că dezvoltarea personală se concentrează pe alte dimensiuni ale vieții decît psihologia

A doua chestiune este a temelor

Formarea competențelor este un proces mult mai complex decît simpla asimilare a informațiilor.

În practica mea de profesor, chiar dacă mă chinui să-mi storc memoria, nu reușesc să identific vreun coleg pe care să-l fi simțit ostentativ ostil unui elev sau altul.

Ca profesor, am întîlnit și eu situații de elevi foarte greu sau chiar imposibil de gestionat.

Schimbînd registrul, îmi amintesc că, elev fiind, în anii de dinainte de 1989, aveam diverse preocupări prin care să ne abatem sau să ne sustragem.

Anul acesta, să ne amintim și de curaj.

Una dintre proze m-a interesat în mod deosebit.

Ministerul Educației a pus în dezbatere publică o metodologie privind portofoliul educațional al preșcolarilor și elevilor din învățămîntul preuniversitar, care a iscat unele reacții și a ridicat semne de întrebare.

M-am înșelat și am văzut apoi că, existînd cîmpuri predefinite, cu posibilitate de generare a altora similare, lucrurile nu sînt complicate deloc.

În privința examenului de definitivare în învățămînt, nici vorbă să se pună problema eliminării acestuia.

Am avut parte, în experiența mea didactică, aproape doar de directori excepționali

Reiau aici, puțin, discuția, pentru că mi se pare importantă.