O piață a nevoilor
Andrei este, însă, destul de relaxat, știe că o să rezolve cumva tatăl lui.
Andrei este, însă, destul de relaxat, știe că o să rezolve cumva tatăl lui.
Cel mai des pot constata această realitate în comentariile de pe rețele la unele postări sau articole care au vizibilitate dincolo de bula mea.
De unde, iar, problema aceasta, a schimbării pe care simțim mulți că trebuie să o aducă paradigma curriculară contemporană.
S-au implicat, în acest proces remedial, și consilierii școlari, psihologii școlari.
În principiu, limitele raporturilor dintre școală și părinți sînt reglementate prin documente legislative
Mă tem că mai poate fi și frustrarea periferiei față de centru, uneori, chiar dacă această polarizare este falsă, din punctul meu de vedere.
Cursul s-a încheiat în urmă cu vreo jumătate de an. Ei bine, nu s-a reușit acoperirea necesarului național de evaluatori, nici pe departe, deși s-a atins obiectivul numeric propus prin proiect.
Sentimenul, așadar, care stă la baza acestei atitudini este frica. Frica de eșec. De unde acest sentiment de frică?
Despre orice autor din programa școlară se pot spune aceleași lucruri. Sau, ca să restrîng aria, despre orice poet.