Cea mai bună „glumă” politică – ce-i drept, cam sinistră – auzită recent este aceea că Rusia se oferă să medieze între Israel și Iran pentru a stinge actualul conflict. Adică cine vrea să medieze? Sponsorul politic principal al Iranului, fără susținerea căruia Iranul n-ar fi îndrăznit să-și continue programul nuclear, beneficiarul dronelor iraniene azvîrlite zi de zi asupra Ucrainei! Sinistrul autocrat Putin? Și apoi ce-i de mediat aici în afară de a presa Iranul să renunțe la încercarea de a construi o bombă nucleară? Va face Rusia așa ceva? Ar fi ultima nerozie să credem asta. Unii însă, precum Trump, se pare că îl iau pe Putin în serios.
Pe locul doi în ordinea gravității, de astă dată sosită și de la unii de pe-aici, am auzit „gluma” că Israelul a atacat Iranul pentru a distrage atenția de la atrocitățile din Gaza. Absurd. Da, sînt atrocități în Gaza și premierul Netanyahu e vinovat de acțiuni împotriva civililor care au depășit considerabil ceea ce era legitim în autoapărare, spre a nimici sau a slăbi Hamas-ul, autorul atacului cumplit împotriva Israelului din octombrie 2023. Dar bombardamentul asupra Iranului (sponsorul principal al Hamas-ului, ca și al Hezbollah-ului) nu trebuie văzut altfel decît ca un act cu propria (mare) însemnătate și propria legitimitate, chiar dacă periculos, efectuat într-un moment de slăbiciune maximă a Iranului. E un act cu valoare existențială, pentru care Israelul s-a pregătit de decenii, iar acum a găsit momentul oportun. Unii însă se pare că uită ce înseamnă Iranul ayatollah-ilor:
– Un stat terorist cu propria populație (inclusiv cu femeile) și care exportă terorism islamic în Orientul Mijlociu și mai departe.
– Un stat care, în disprețul unor acorduri internaționale și al organizației specializate a Națiunilor Unite, AIEA, se aproprie tehnic tot mai mult de posibilitatea de a fabrica bombe nucleare. Are, de asemenea, destule rachete balistice care pot transporta asemenea bombe (sau bombe convenționale) nu numai pînă la Tel Aviv, ci și asupra capitalelor europene.
– Un stat care nu numai că nu recunoaște statul Israel (pentru care folosește sintagma „entitatea sionistă”), cît și dreptul poporului evreu la țara sa, dar a și jurat să-l distrugă din temelii. Merge astfel în contracurentul statelor arabe, care, treptat, sub o formă sau alta, au recunoscut sau sînt în proces de a recunoaște Israelul. (Merge și în contracurentul unor vechi și bune relații dintre evrei și persani.)
– Un stat care a sponsorizat Hamas-ul și Hezbollah-ul și care este responsabil, prin urmare, și de atacurile acestor organizații împotriva Israelului, inclusiv de războiul, destructiv pentru palestinienii din Gaza, dintre Hamas și Israel.
Ce ar putea însemna, așadar, un Iran fanatic dotat cu bombe atomice și rachete balistice pentru lume și pentru Israel? Un nou Holocaust? Un război nuclear? Ne e teamă aproape și să gîndim consecințele. Și totuși cei care se pronunță cu lejeritate despre acest subiect n-ar trebui să evite să le aibă în vedere. E cazul ca ei să înceteze să prostească lumea și pe ei înșiși cu „abaterea atenției”. Nu putem deci decît să sperăm că, acum, programul iranian va fi, dacă nu întrerupt, măcar întîrziat considerabil. Poate și că sumbrul regim teocratic iranian va fi slăbit, pînă în punctul cînd o revoltă populară i-ar putea pune capăt. Să sperăm...
În fine, a treia „glumă” auzită zilele astea, în context. Anunțînd că Statele Unite nu sînt implicate în atacul israelian (ceea ce este puțin probabil) și că fac eforturi pentru a pacifica regiunea (sperăm să fie mai fructuoase decît cele privitoare la Ucraina), Donald Trump, îndemnîndu-i pe inamici să facă pace, a scris triumfător (și fără autoironie) la sfîrșitul declarației sale pe Truth Social: „Make the Middle East Great Again!”. Precum se vede, „Leagănul civilizației” e pe cale să devină o filială MAGA!
