Sînt mulți – și printre ei sînt și specialiști reputați – care cred că nu peste multă vreme (aici pronosticul variază de la cîțiva ani la cîteva generații) Inteligența Artificială, sub formele ei tot mai perfecționate, ne va înlocui la comanda lumii și apoi ne va lua locul pretutindeni. Asta se pare că ar fi mai mult sau mai puțin sigur. Unde părerile se despart este legat de felul în care o va face: oare roboții, deciși să ia în stăpînire lumea, vor purta un război nemilos împotriva oamenilor ca în filmele SF? Ne vor arunca din avioane și trenuri? Vor opri alimentarea cu apă a orașelor? Vor fabrica otrăvuri în loc de medicamente? Vor produce gaze toxice pe care le vor lansa în atmosferă? Ori ne vor asasina în somn dovedind astfel un anume grad de compasiune?
Nu prea cred în această variantă violentă. E prea „cinematografică” și, de fapt, inutilă. De ce ai folosi violența cînd preluarea controlului global se poate face fără dureri, ba chiar în mod plăcut și dorit de toată lumea? Mai ales că procesul a și început. Treptat, încredințăm tot mai multe sarcini automatelor. Proces lung, treptat și nedureros. Am început cu lucruri simple, fizice: aspirator de praf, mașină de spălat, automat de cafea etc. A urmat calculatorul, care ne face calcule dezobișnuindu-ne să cunoaștem tabla înmulțirii. A venit Google care ne simplifică enorm căutările și ne înlocuiește dicționarele și enciclopediile. Acum e ora lui ChatGPT, Bing etc. Încă dispozitivele sînt destul de primitive, dar deja rezolvă o serie de chestii: îți spun cît costă biletele la un concert, care este distanța dintre două localități și cînd a murit George Washington. Încep să rezolve și sarcini mult mai subtile: scriu eseuri acceptabile, cu care poți trece prin fraudă un examen, îți furnizează sfaturi medicale simple, care deocamdată nu te omoară, te consiliază în materie de drept, ca să nu ajungi la închisoare. În curînd îți vor propune parteneri de viață și oportunități de afaceri.
E legitim să ne gîndim că treptat le vom încredința tot mai multe sarcini. Fabricile vor fi conduse de automate, finanțele publice vor fi dirijate tot de ele (la urma urmelor, oamenii fac atîtea gafe încît nu trebuie multă perfecționare pentru a obține rezultate superioare celor din prezent). Așa că anumite meserii vor deveni repede inutile: cea de economist, de meteorolog, de astrolog (viitorul nu pune probleme roboților deoarece ei, neavînd trecut, pot imagina fără complexe viitorul). Automobilele fără șofer vor face inutilă meseria de șofer, apoi și avioanele vor funcționa fără pilot uman. Nu vom mai avea nevoie de traducători (deja acțiunea e în curs), iar bucătarii vor putea fi înlocuiți de mașini cu foarte multă ușurință și cu un preț de cost tot mai mic. E adevărat, ei sînt lipsiți de gust, dar capacitatea de a imita a AI e atît de mare încît pentru marea majoritate a situațiilor vor face față cu brio tuturor gurmeților. Avocații, juriștii de toate felurile, judecătorii, profesorii vor putea fi înlocuiți cu mașini numai cu profit. Unde mai pui că mașinile nu fac grevă și nici nu protestează, dacă li se scad salariile sau le crește norma. Și așa mai departe...
Și ce vor face oamenii? Nu vor face nimic. Asta-i și problema lor. Vor huzuri, vor lenevi, vor practica cîteva hobby-uri nepericuloase, vor face un pic de sport, se vor îmbuiba, vor călători, vor face amor. Vor avea totul la dispoziție. Nu vor mai exista sărăcie, mizerie, boală. Scandalurile se vor astîmpăra și ele. Paradisus redivivus... Cei mai mulți oameni, din cauza inactivității, vor regresa intelectual, devenind în cîteva generații un fel de animale domestice, pașnice. Peste încă un număr de generații, vor semăna mai mult cu plantele, de care vor avea grijă roboții udîndu-le zilnic.
E legitim să ne întrebăm care vor fi cele din urmă profesii unde omul va rămîne stăpînul situației. Poate că degustător de vinuri? Nu cred că putem să ne încredințăm unei mașini, orice ar fi. Unii ar opta pentru poet. Nu că mașina n-ar putea compune versuri în toate felurile, dar unii conservatori s-ar putea opune ca cineva fără simțire să formuleze ceea ce oamenii cîndva atașau de emoții și sentimente. Cred că și profesia de politician va dura destul de mult: neghiobiile pe care inșii ăștia le fac sînt imposibil de imitat corespunzător de niște sărmane dispozitive AI, superioare oamenilor în toate cele, mai puțin în prostie. E adevărat că, la un moment dat, rolul politicienilor va tinde spre nul: vor dezbate, vor face comisii, vor face discursuri, vor adopta moțiuni, vor produce ideologii, dar vor fi ascultați de tot mai puțini alegători. Cîțiva, de plictiseală, vor deveni infractori: vor încerca să fure, să spargă lucruri, să producă dezordine. Vor fi, printre ultimii rămași, și cîțiva anarhiști și „primitivi” care vor opta pentru o viață „ca pe vremuri”. Nu vor rezista prea mult în noul Paradis.
Unii ar putea susține că ultima meserie va fi și „cea dintîi”. E plauzibil, dar am și o propunere alternativă pe care o propun cu modestie: preoții (mă rog, rabini, pastori, ulemale, ayatollah-i, brahmani, șamani, yoghini etc.). Nu că Inteligențele Artificiale n-ar fi în stare să reproducă la perfecție orice slujbă religioasă, dar relația cu transcendența are drept presupoziție un suflet – zice-se chiar nemuritor. Iar Dumnezeu e și el, se spune, „viu”. De aceea cred că interlocutorii lui Dumnezeu de toate denominațiile vor fi, ca să spunem așa, „ultimii oameni”. Iar excomunicările, contestările și afurisirile reciproce dintre atîția „sfinți” ai unor religii diferite vor fi – pentru Automatul suprem care va nota evenimentul – ultimul gest de autenticitate al omenirii.
