În tot tumultul ultimei perioade, cu nemulțumiri, unele justificate, altele nu, și cu frustrările generate de acestea, cred că este timpul să ne mai întoarcem privirea și către elevi. Mă gîndesc la asta de cînd am corectat testele inițiale ale elevilor de clasa a IX-a, respectiv am primit un imbold astăzi, citind un articol al lui Doru Căstăian, în care acesta explica faptul că încetează să predea relevant, axat pe competențe, cînd se apropie examenul de bacalaureat și începe să predea axat pe rezultate. Cu alte cuvinte, precizează profesorul gălățean, în sistemul actual, gîndirea împiedică rezultatul.
Revin la testele inițiale. Le-am dat elevilor un text suport de cîteva paragrafe, o jumătate de pagină A4, în care sînt prezente două personaje care interacționează pentru prima dată între ele. Pe lîngă cîțiva itemi cu răspuns scurt, de comprehensiune a textului, au avut și un subiect de caracterizare a unui personaj la alegere. Elevii sînt toți, din două clase paralele, peste nota 8. Elevi buni, nu neapărat sclipitori, dar buni și foarte buni. Toți au reușit să vadă mijloacele de caracterizare, trăsături ale personajului ales, mai mult sau mai puțin nuanțate în compunerile lor. Dar ce mi-a atras atenția, în mod special, a fost clișeizarea unor formulări, dintre care unele au prejudiciat construcția textelor lor, nefiind solicitate prin reperele pe care le-am formulat.
De pildă, multe compuneri care începeau cu o definire a personajului învățată pe de rost, „personajul este o ființă de hîrtie”, „rod al imaginației scriitorului, existînd doar în lumea textului”, „imaginat de autor pentru a transmte indirect viziunea acestuia asupra lumii”, „instanță naratorială prin care autorul îți exprimă ideile”, „roțile care pun în mișcare povestea și ajută la crearea lumii ficționale a autorului”, „ființă care există prin cuvinte”, „entitate produsă de imaginația autorului” (uf!) etc. Ceva greșit în aceste formulări? Nu neapărat, dar...! În plus, cerința nu solicita de nici un fel o definire a conceptului de personaj.
Apoi, formularea „X este personajul principal al fragmentului dat, deoarece participă la toate momentele subiectului”, chit că era precizat că nu este decît un fragment și era evident că nu sînt surprinse toate momentele subiectului în acesta.
În aceeași ordine de idei, într-un procent semnificativ, compunerile lor se încheiau prin identificarea unor valori morale în comportamentul personajului, despre care afirmau la fel de clișeizat că poate fi considerat un model, chinuindu-se să grefeze ideea pe cine știe ce trăsătură, chit că textul nu aducea dovezi în acest sens. Și nu în ultimul rînd, o grămadă de compuneri care se încheiau cu încercări de a se identifica ei ca persoane cu vreo caracteristică a personajului: „O trăsătură importantă a personajului, dar și pentru mine, este pasiunea față de lectură. Asemenea personajului, și eu...”. Bineînțeles, nici aceste aspecte nu erau solicitate prin reperele formulate de mine.
De unde aceste șabloane? Păi, de la învățarea „pentru rezultat”, respectiv pentru examenul de evaluare națională de la finalul clasei a VIII-a. Din păcate, deși s-a încercat o structură de subiect care să se deschidă evaluării de competențe, competiția, presiunea rezultatelor și inventivitatea profesorilor au dus la construirea acestor strategii eficiente de șablonizare. Nu doar a compunerilor, ci și a gîndirii elevilor, pentru că, iată, deși nu le-am cerut să formuleze unele idei, ei le-au asumat mental și le-au livrat. Înainte de a cere elevilor să gîndească liber, trebuie să le redăm cumva libertatea de a gîndi. Șabloanele acestea nu sînt greșeli, ci urmele unui antrenament care i-a învățat că e mai sigur să repete decît să înțeleagă. Iar dacă vrem să devină oameni care înțeleg, interpretează și simt autentic, nu „rotițe” ale unei mașinării de examene, e nevoie să le oferim nu doar cerințe noi, ci și încrederea că gîndirea proprie nu va fi penalizată. Cum să facem, oare, asta?
Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.
