Sînt implicat într-un proiect național, Clasa Viitorului – Pedagogia digitală, care mi-a prilejuit aceste observații. Educația digitală a devenit un subiect central în contextul pandemiei. Aceasta a forțat sistemul să se adapteze rapid. Chiar dacă tehnologia în educație nu era complet necunoscută, implementarea sa pe scară largă a fost mai mult o necesitate decît o alegere, iar impactul a fost resimțit diferit în funcție de regiune, infrastructură și resurse.
În marile orașe, unde accesul la Internet și echipamentele necesare erau deja disponibile, școlile au putut să continue educația mai ușor. Însă, în mediul rural și în zonele defavorizate, dificultățile au fost considerabile. Platformele de învățare digitală au jucat un rol important, dar au scos la iveală și minusuri sistemice. Pe de o parte, au permis continuitatea învățării, pe de altă parte, au evidențiat probleme legate de motivarea elevilor și adaptabilitatea cadrelor didactice.
Profesorii au fost puși într-o situație dificilă, fiind nevoiți să-și regîndească metodele de predare. Pentru mulți, trecerea a fost dificilă, avînd în vedere că nu aveau pregătire în utilizarea noilor tehnologii. În plus, diferitele niveluri de competență digitală între cadrele didactice au condus la o difuzare inegală a educației. În acest context, formarea continuă a profesorilor a devenit o prioritate. Văd și acum, prin prisma proiectului amintit, cadre didactice cu un nivel scăzut de competențe digitale.
Un aspect mai puțin discutat, dar tot mai prezent, este utilizarea Inteligenței Artificiale pentru realizarea temelor. ChatGPT a devenit un instrument popular în rîndul tinerelor generații, care îl folosesc pentru a obține răspunsuri rapide sau pentru a-și scrie temele. Am auzit și profesori recomandînd elevilor să folosească AI pentru teme. După cum m-am confruntat, ca formator (în alt proiect) cu profesori care își generau rezolvările pentru unele sarcini cu AI. Deși poate fi un aliat util, ridică și probleme legate de integritate. Dacă elevii încep să se bazeze pe aceste tehnologii pentru a-și realiza sarcinile, riscă să piardă din dezvoltarea abilităților esențiale, cum ar fi gîndirea critică, analiza și sinteza informațiilor. Educația nu înseamnă doar cunoștințe, ci și formarea unui mod activ de a gîndi și a înțelege lumea.
Sigur, nu toți elevii folosesc AI-ul pentru a scăpa de efort, ci mai degrabă ca pe un suport în învățare. În acest caz, Inteligența Artificială poate fi un instrument util, care completează învățarea tradițională și ajută la înțelegerea unor concepte mai complexe. Problema apare atunci cînd tehnologia este folosită fără prelucrare minimă și fără implicare reală.
În ciuda acestor aspecte problematice, educația digitală aduce și beneficii semnificative. Accesul mai larg la resurse educaționale online le permite elevilor să învețe într-un mod mai personalizat și să progreseze într-un ritm propriu. Platformele educaționale permit un feedback instantaneu, iar elevii au posibilitatea de a explora materialele de învățare dincolo de limitele unui manual sau ale unei ore de curs. În plus, accesul la cursuri internaționale și interacțiunea cu mentori din alte colțuri ale lumii au devenit o realitate accesibilă, îmbogățind procesul de învățare.
Pe de altă parte, viitorul educației digitale depinde de modul în care vor fi rezolvate inegalitățile existente. Profesorii trebuie să continue să învețe și să se adapteze, iar autoritățile trebuie să investească în infrastructură și formare continuă. Aș zice că parcurgerea unui curs de formare nu garantează utilizarea competențelor dobîndite. E necesară o politică permanentă de monitorizare și de oferire a unor resurse didactice. Educația digitală trebuie să devină un reper important în sistemul educațional, dar dublată de o implementare cît mai coerentă. Iar tehnologia trebuie să completeze procesul educațional, nu să-l înlocuiască. Altfel, el riscă să devină un artefact, asemănător imaginii din versul poetului Cătălin Lazurca: „sub geam, numai în zoom / mai crește o floare uscată”.
Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.
