.jpg)
Se vorbește mult în ultima vreme despre nevoia reducerilor de cheltuieli, cu scopul de a se face economii și de a se reduce deficitul bugetar. Nu mă pricep la aspectele de economie națională, dar în privința sistemului de învățămînt pot evidenția cîteva opțiuni, firește, ca perspective personale.
Am scris de mai multe ori despre o modalitate de a eficientiza și de a ridica nivelul calității învățămîntului din mediul rural. La ce mă refer? Există multe școli în mediul rural în care populația școlară este foarte redusă sau în continuă scădere. Școli din zone mai mult sau mai puțin izolate, dar care funcționează cu un număr de elevi semnificativ mai mic decît în școlile urbane, uneori ridicol de mic. Am văzut școli în care s-au investit mulți bani, europeni mai ales, deși populația școlară actuală este mult sub capacitatea spațiilor reablitate sau construite. Aceste școli presupun și cheltuieli de personal și de întreținere. Din punctul meu de vedere, aceste școli pot fi grupate în consorții zonale cu multiple beneficii. Consorții în care elevilor să li se asigure un program educațional prelungit, pînă după-amiaza, cu preluarea lor dimineața din localitățile de domiciliu de către microbuze școlare și cu ducerea lor acasă la sfîrșitul programului școlar. Beneficiile ar fi multiple: pe de o parte, aceste consorții ar putea asigura resursă umană de calitate pentru toți elevii din cadrul acestora, apoi ar asigura un program educațional (sportiv, cultural, civic etc.) și după orele propriu-zise de dimineață, ridicînd, astfel, calitatea actului educațional, ar putea asigura și cel puțin două mese sănătoase, apoi a fi vorba despre economie privind costurile de personal, căci unele școli funcționează acum cu clase cu efective foarte reduse sau simultane etc. De ce nu s-a realizat pînă acum o astfel de eficientizare? Există mai multe motive, atît administrative, cît și social-politice, acestea întrepătrunzîndu-se. Părinții din aeste localități refuză, adesea, desființarea școlilor din localitățile lor și transportarea copiilor în altă localitate. Primarii susțin aceste rezistențe ale părinților, pentru că ei înșiși sînt dependenți de voturile acestor părinți. Sigur, intră în discuție și unele obstacole de infrastructură din unele zone, lipsa drumurilor adecvate, poate. Ce vreau să evidențiez în acest context este faptul că o reformă administrativă ar putea ajuta, probabil, și o reformă a infrastructurii educaționale din mediul rural. Cu modalități concrete prin care se pot depăși obstacolele sociale-politice (campanii de informare, stimulente pentru părinți etc.). Cred că pe această direcție trebuie făcute niște analize serioase.
Mă mai gîndesc la o sursă de economie. În fiecare an se organizează la nivel național examenul de titularizare. Acesta presupune și susținerea în prealabil a unei inspecții la o oră. Concret, în ultimele săptămîni ale anului școlar, inspectoratul școlar trebuie să desemneze școli în care se susțin aceste lecții, de către candidații înscriși. Acest fapt presupune, implicit, o bulversare a programului școlar obișnuit al școlilor, chiar dacă profesorii candidați predau lecțiile pe baza planificării profesorilor care predau curent la clasele respective. Aceste lecții sînt evaluate de cîte doi profesori, fiecare dintre ei plătit cu 18 lei/oră evaluată. Ei bine, candidații sînt, mulți dintre ei, deja profesori suplinitori, iar cei care sînt proaspăt absolvenți au deja modulul pedagogic din facultate, care a presupus și predarea unor lecții. Cred că s-ar putea renunța la aceste ore, simultan cu o mai bună organizare a modulelor pedagogice. În anul 2024, la nivel național, din estimările mele, raportat la 31.237 de profesori care au participat la proba scrisă a examenului de titularizare, cheltuielile pentru aceste ore au fost de aproximativ 225.000 de euro. Nu este o sumă exorbitantă, dar poate constitui o economie, coroborată cu beneficiul faptului că în școlile în care sînt susținute aceste lecții nu ar mai exista o bulversare de program școlar curent.
Desigur, mai pot fi identificate soluții de economisire, prin care să se răspndă întrebării din poemul Elenei Vlădăreanu: „Dar voi, banilor, atunci cînd veniţi de unde veniţi?”.
Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.
