Apropo de ideea în care explicam că realizarea inspecțiilor școlare pentru grade didactice va fi afectată de creșterea numărului de ore în norma de predare a profesorilor, cineva mi-a comentat că aceste inspecții ar putea fi eliminate, deoarece nu au relevanță. A menționat și cîteva argumente, respectiv ideea că ar fi binevenită o reformare a lor. De acord cu ideea de reformare, dar...
Renunțarea la inspecțiile pentru gradele didactice nu ar însemna decît o lovitură în plus aplicată cu grație calității predării. Practica pedagogică din facultate constă cam în cinci ore de predare, iar pentru examenul de titularizare se mai susține o lecție, într-un regim de desfășurare foarte pe fugă, încălecîndu-se orele de sfîrșit de an ale profesorilor de către candidații la examen. Este evident că e prea puțin și irelevant pentru stabilirea competențelor de predaare ale unui profesor. Dar inspecțiile pentru definitivare în învățămînt, mai întîi, se înscriu într-un proces de mentorat didactic, chiar dacă nu se numește așa, atît de necesar unui profesor debutant. În condițiile în care oricum mentoratul didactic propriu-zis lipsește și nu există reglementări normative clare pentru desfășurarea acestuia, profesorul debutant poate fi îndrumat, cît de cît, în cadrul procesului de obținere a definitivării în învățămînt, de către profesorul metodist care îi face cele două inspecții. Pentru că se urmărește procesul, de la o inspecție la alta, dar se analizează și documentele de proiectare didactică, instrumentele de evaluare aplicate, în ansamblu, portofoliul, astfel încît vorbim despre cîteva etape nu doar de verificare, ci și de îndrumare. Succint, de altfel. A renunța la aceste inspecții ar fi dezastruos. Sigur, putem discuta despre posibilitatea ca aceste inspecții să nu se mai realizeze planificat, ci inopinat, așa cum sugera comentariul, pentru că acestea ar fi regizate. Îmi aduc aminte de prima mea inspecție, la vreo lună distanță de la încadrarea mea în învățămînt, cînd a intrat inspectorul în clasă la jumătatea primei ore, apărut, firește, neanunțat, mi-a luat de pe catedră tot ce aveam și a rămas în asistență cinci ore cap-coadă. N-o să uit niciodată acea primă oră, predam la țară poezia „Vara” de Coșbuc la o clasă de elevi de a VIII-a. A fost bine, dar nu aș milita pentru inspecții inopinate la definitivarea în învățămînt. Întîi, pentru că nefiind obligatorie în actuala legislație didactică pregătirea planurilor de lecții pentru fiecare oră de predare, ai putea ajunge în inspecție la ore pentru care nu există documente pregătite. Or, oricît poate părea de birocratic, este relevant să vezi dacă profesorul poate gîndi un plan de lecție coerent, care să conțină etapele unei lecții, cu corelarea lor cu programa școlară. Apoi, pe mine nu mă împiedică o lecție pregătită să îmi dau seama care este nivelul real al profesorului. În plus, și să văd cum arată o lecție pe care a pregătit-o în detaliu și poate chiar a regizat-o poate fi relevant. Dar mai ales, repet, anul acesta în care profesorul se pregătește pentru definitivat este unul tranzitoriu și de mentorat. Nu este o problemă să nu existe presiunea așteptării unor inspecții inopinate, în schimb să existe o minimă îndrumare pe marginea lecțiilor pregătite și a documentelor elaborate. S-a mai spus că la aceste inspecții procesele-verbale sînt copiate unele după altele, iar notele sînt mari, aproape invariabil, ceea ce ar demonstra irelevanța acestor activități. Cum să zic, pe fond nu prea e așa. Sigur, existînd formulare tip pentru redactarea proceselor-verbale, respectiv pentru fișele de evaluare, acestea seamănă între ele. Sigur, se dau multe note de 10 și mai puține mai mici. Dar, din propria mea experiență, pot afirma cu certitudine că observațiile și comentariile pe marginea lecțiilor nu sînt formale și sînt cel mai adesea de substanță și doar cu menajamente de exprimare politicoasă, nu de conținut. Eu niciodată nu am ezitat să spun ce nu este în regulă, să formulez observații, să punctez inadvertențe sau greșeli, chiar dacă ulterior am acordat o notă onorabilă. Voi reveni asupra subiectului.
Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.
