Președintele american Ronald Reagan rămîne, cum ar spune americanul, „my all-time favorite”. Poate zice și românul, desigur: preferatul meu din toate timpurile.
Cu ocazia Zilei Independenței din 1986, președintele Reagan a susținut un discurs de la bordul navei U.S.S. John F. Kennedy ancorată în portul New York. Se împlineau atunci 210 ani de la Independență și totodată se celebra și centenarul Statuii Libertății, restaurată cu acea ocazie. „Merită amintit că toată sărbătorirea acestei zile își are rădăcinile în istorie”, a spus președintele american, începîndu-și discursul pe la ora 21,50. Cu Prima Doamnă Nancy Reagan alături, „of course”.
Pe lîngă curaj, ca virtute definitorie, arătată din plin de Părinții Fondatori în istoria formării Statelor Unite ale Americii, președintele american a mai subliniat un aspect esențial: „De-a lungul istoriei noastre, președinții și liderii noștri au vorbit despre unitatea națională și ne-au avertizat că adevăratul obstacol în a lărgi frontierele libertății, singurul pericol permanent al speranței pe care o reprezintă America vine din interior”.
Lecție învățată pe propria piele chiar de doi dintre Părinții Fondatori, John Adams și Thomas Jefferson, cum a amintit președintele Reagan în prelegerea sa, sub stelele de pe cerul New York-ului. După obținerea Independenței, obiectiv la care Adams și Jefferson au conlucrat frățește, aceștia au devenit adversari politici, confruntîndu-se „într-o campanie amară și dezbinatoare” pentru președinție în anul 1800. A cîștigat Thomas Jefferson, iar în noaptea dinaintea inaugurării sale, John Adams a plecat pe furiș la Boston, evitînd astfel să fie prezent la eveniment. După ani de înstrăinare, însă, cînd s-au retras din viața politică, cei doi lideri americani au început să comunice din nou. Corespondau scriindu-și aproape despre orice, de la grădinărit și călărit la chestiuni legate de religie sau destăinuiri din viața personală și – cel mai important, poate – rememorau cu nostalgie timpurile în care s-au luptat pentru cauza lor națională comună, aceea a guvernării independente, „vîslind prin furtună cu mîinile și cu inima”. Aceasta a fost ultima lor lecție pentru americani, subliniază președintele Reagan, lecția toleranței față de celălalt, una dintre puterile Americii ca națiune.
Discursul prezidențial din 4 iulie 1986 s-a încheiat astfel: „Dragi cetățeni americani, sîntem cunoscuți în lume ca un popor încrezător și vesel. [...] Așadar, în timp ce este bine să vorbim despre lucruri serioase, este la fel de important și de american să ne și bucurăm. [...] Să înceapă sărbătoarea!”.
Și a început. Cu un foc de artificii spectaculos, cel mai mare din istoria sărbătorii de pînă atunci, după cum notează Ronald Reagan în jurnalul său.
Rubrică susţinută de Garanti BBVA
