Ramuri de migdal

Rămînem tot în zona religioasă, prin secolul al XVIII-lea, cînd călugării franciscani au dus migdalul din Spania în Lumea Nouă, în California

Înflorit. Ca în cunoscuta lucrare a lui Vincent Van Gogh, care ilustrează și un cer perfect albastru pe fundal.

Acest pom poartă printre crengile lui semnificații interesante adunate de istorie. Și valori nutriționale tot de istorie consemnate. Ne-ar putea confirma exploratorii care călătoreau pe Drumul Mătăsii dinspre Mediterana spre China și care se hrăneau cu migdale. Consistent.

Migdalul își are originile, se pare, undeva în zona Iranului de astăzi, cîndva acum vreo cinci mii de ani. Însă, în vremurile cînd marii exploratori le ronțăiau cu poftă (sau nu?) în călătoriile lor, pomul era cultivat (cel puțin) în Maroc, Israel, Spania și Grecia. Grecii, de altfel, aveau de mult migdalele în mitologia lor antică. Dacă îi menționăm pe greci, aproape că este imposibil să nu urmeze și romanii, măcar puțin, în cadru. La romani, migdalele purtau o simbolistică puternică legată de fertilitate și de belșug, motiv pentru care la nuntă se aruncau migdale spre tinerii căsătoriți.

Migdalul este prezent din belșug și în Biblie, iar pentru creștini fructul ascuns în spatele unei coji dure simbolizează divinul tăinuit în oameni și totodată puritatea. De aceea, multe dintre icoanele creștine îi înfățișează pe Fecioara Maria și pe Iisus Hristos în cadre care imită forma unei migdale.  

Rămînem tot în zona religioasă, prin secolul al XVIII-lea, cînd călugării franciscani au dus migdalul din Spania în Lumea Nouă, în California. Dacă ar fi știut ei ce au făcut pentru istoria (agriculturii) acestui stat... În prezent, California reprezintă cel mai mare producător de migdale la nivel mondial, acoperind cam 80% din producția globală.

În secolul al XIX-lea, spre final, mai exact în anul 1890, domnul Van Gogh a pictat lucrarea „Ramuri de migdal înflorit”. Nu chiar întîmplător, desigur. Pictorului îi plăcea mult natura, iar una dintre temele sale preferate erau pomii înfloriți. Migdalul înflorit din 1890, însă, a avut și o altă rațiune a creației: în ianuarie tocmai se născuse nepotul său, botezat chiar Vincent. Așa că pictorul, alunecînd cu pensula direct spre simbolistica pomului de migdal, care înflorește la început de primăvară și care emană și întărește astfel sentimentul unui nou început, a realizat tabloul ca pe un dar pentru nepotul nou-născut. Lucrarea cu migdalul înflorit a fost extrem de apreciată în familie și, datorită valorii ei sentimentale, nu a fost vîndută niciodată de moștenitoarea tablourilor lui Van Gogh, cumnata artistului, motiv pentru care astăzi se află la Muzeul Van Gogh din Amsterdam.

Perspectiva lui Van Gogh asupra migdalului înflorit: ca și cum ai sta întins pe iarbă, privind ramurile înflorite de deasupra ta, fără a vedea pomul în întregimea lui.

Bună perspectivă. Căci uneori poate-i bine să te concentrezi pe fragmente și nu pe întregimi. Sau nu?

Share


Fantezii

Fantezii