Printre numeroasele vorbe, pline de sens, de culoare și de adevăr, ale Reginei Maria a României adesea mi-au atras atenția acestea: „Caracterul omului este destinul său”. Pe cît de simplu, pe atît de complicat. General valabil, fie că vorbim de regi și regine ori de oameni obișnuiți.
Acum, cînd se împlinesc 150 de ani de la nașterea Reginei Maria (29 octombrie 1875), nu ar fi deloc rău să privim și cu un ochi mai iscusit asupra personajului istoric, iar acest lucru nu înseamnă (doar) să o plasăm pe regină pe soclu, ci (mai ales) să o vedem în strălucirea sa umană, cu tot ceea ce implică această condiție. În acest mod am putea găsi sincer în personajele trecutului repere autentice ale prezentului, folositoare, deci, în viitor.
Aparent contraintuitiv, avînd în vedere contextul referitor la sosirea pe lume a Reginei Maria, așez un accent pe o mărturisire poate mai puțin cunoscută a acesteia, cea referitoare la epitaful său. „Cu siguranță vor scrie tot felul de aberații lacrimogene pe mormîntul meu. Aș prefera să-mi scriu singură epitaful, fiindcă eu mă cunosc mai bine decît mă cunosc alții”, notează suverana într-una dintre primele sale scrieri memorialistice. Apoi, detaliază: „Singurul epitaf pe care nu aș vrea să-l văd înscris pe mormîntul meu: «Aici odihnește o mare plicticoasă». Nu, mai degrabă prefer: «Aici odihnește o prăpădită irezistibilă». Cel mai bine ar fi ceva la mijloc: «Aici odihnește un om care a știut cum să conducă și pe care a fost o bucurie să îl urmezi» sau „Aici odihnește un om care a iubit viața, care a trăit frumusețea și care a oferit speranță» sau pur și simplu scrieți «Aici odihnește un om care a făcut tot ce a putut mai bine»”. Pe cît de simplu, pe atît de complicat.
Vestea bună (a istoriei) este, totuși, că ideea călăuzitoare a Reginei Maria – „Caracterul omului este destinul său” – nu reprezintă implicit o sentință definitivă, cum poate suna la prima rostire. Caracterul omului îi conturează parcursul vieții fără echivoc, dar tot acesta, caracterul, fără a se schimba în esența sa, se poate modela, trăind și, eventual, făcînd tot ce se poate mai bine în contextul primit. Viața Reginei Maria a României a fost și rămîne un exemplu desăvîrșit în acest sens.
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitoare, coprezentatoare și coautoare (comentariu și scenariu) a serialului documentar România construită.
