„Am fost mîndru ca un păun. Era un mare moment din viața mea”, așa sună o declarație a lui Sir David Attenborough, un personaj istoric nu numai prin activitatea sa de specialist în științe ale naturii, prezentator și realizator de televiziune și scriitor, ci și printr-o binecuvîntată longevitate. Care era însă motivul ce îl determina pe britanicul Attenborough să se înfoaie de mîndrie asemenea vietății cu penaj spectaculos? Mingea ajunsese la el în teren, înainte de a ajunge la germani. Istoria detaliază.
În anul 1952, David Attenborough s-a alăturat echipei televiziunii BBC, în calitate de producător, iar la finalul anilor ’60 a devenit controlor al postului BBC2; cu alte cuvinte, era responsabil de supravegherea activității televiziunii. Printre provocările, chiar îndatoririle ce îi reveneau se afla și aceea de a introduce transmisia video color. De preferat, înaintea germanilor (din Germania de Vest, firește). Domnul Attenborough aflase că aceștia pregătesc terenul în acest sens. Era anul 1967 și personajul nostru era foarte apăsat de grijă că Regatul Unit trebuie să fie prima țară din Europa care să transmită în culori la televizor.
În studiourile BBC2 nu exista încă infrastructura tehnică completă pentru ca o transmisiune color să poată fi realizată cu succes, așa că David Attenborough s-a gîndit la unitățile de transmisie exterioare, mai exact la cea de la turneul de tenis Wimbledon. „Cu doar patru camere color”, zice Attenborough, „am realizat o producție suficient de bună încît să putem spune că am început să transmitem color.” Cu vreo trei săptămîni înaintea germanilor, care de altfel au cam fost luați prin surprindere de performanța britanicilor.
Dar nu-i doar atît. Transmițînd color de la Wimbledon, Sir David Attenborough a sesizat o problemă de... nuanță: la televizor, mingea de tenis era dificil de urmărit pe teren de către telespectatori întrucît era albă; se mai și păta de la gazonul verde și astfel nu prea se mai distingea de acesta. Așadar, le-a sugerat autorităților sportive în materie să ia în considerare folosirea unor culori cît mai vii, fosforescente poate, pentru mingile de tenis.
După ce au analizat ideea lui Attenborough și au cercetat chestiunea, cei de la Federația Internațională de Tenis au ajuns la concluzia că Sir avea dreptate și au concluzionat că cea mai potrivită culoare pentru mingea de tenis, atît pentru TV alb-negru, cît și pentru color, este galben fosforescent. Culoarea a fost introdusă în regulamentul sportiv în 1972.
Istoria a continuat. Colorată de micile ei ironii fosforescente: la Wimbledon, mingea galbenă de tenis a ajuns pe teren abia din 1986.
Rubrică susținută de Garanti BBVA.
