● Clan of Xymox, Exodus, 2024.
Casetele cu videoclipuri internaționale care au rulat insistent pe TVR în primele luni după Revoluție au oferit o expunere culturală transformativă – portocalele și Coca-Cola aveau să intre în percepția populară asupra libertății mai tîrziu decît conținutul piratat de pe MTV. În deceniile ce s-au scurs de atunci s-a găsit public pentru aproape orice nișă stilistică, de la cele mai eclectice gusturi pînă la cele mai deplorabile forme de metal extrem și manele.
Mai greu merg însă lucrurile cu o scenă care nu capătă nicicum tracțiune, cea care în Vest se asociază etichetelor goth sau darkwave. Ca sortiment de post-punk, curentul a încercat să pună față de punk o distanță intelectuală comparabilă cu cea pe care prog-rock-ul a impus-o față de rock’n’roll, însă fără a miza pe sofisticare instrumentală, ci pe un conglomerat estetic de imagine-versuri-sunet ancorat în simbolism și emoții întunecate. Sintetizatoarele anilor ’80 au infestat curentul cu elemente dansante (The Sisters of Mercy), în timp ce în anii ’90 subcultura goth a îmbibat scena metal.
La noi, pedigree-ul subgenului s-a diluat între confiscarea termenului de către metaliști și o asociere peiorativă cu fenomenul emo, astfel că n-a mai prins cheag niciodată. Există excepții efemere (anturajul trupei Arc Gotic la Timișoara), unele afaceri interesate de aspectul vestimentar al subculturii, unele petreceri tematice (mai degrabă derivate din Tim Burton), dar nu și vreun festival ori club dedicate ideologic și estetic. Nu am rezonat cu această propunere culturală care nu dă nici pretext de a discuta virtuozități instrumentale și nici vreo valoare de divertisment comercial. Bacovia rămîne unul dintre cei mai prost primiți scriitori la bacalaureat, numeroase grupuri de părinți pe WhatsApp indicîndu-l drept o umbră asupra viitorului a numeroși copii extrovertiți.
În contextul unei revitalizări globale a genului (pusă și pe seama revenirii celor de la The Cure), Clubul Control pare că-și ia inima în dinți pentru a ocupa această groapă de potențial, anunțînd o densitate atipică de concerte ce țin de acest curent. Am prezentat deja vizita elvețienilor The Beauty of Gemina în februarie; la scurt timp vor reveni în România olandezii Clan of Xymox.
Noul lor album Exodus – preferabil alăturat pentru efect de contrast cu versiunea remixată X-Odus – e introducerea ideală în curent pentru neinițiați, o prezentare cuprinzătoare a ingredientelor din care s-a sintetizat acest subgen interstițial, care a preluat ideologia do-it-yourself a punk-ului, ritmurile rock-ului și dansabilitatea muzicii de sintetizator. În același timp a sfidat toate aceste sfere de influență cu elemente contradictorii: eleganță vestimentară anti-punk, melancolie anti-rock și o dansabilitate mai degrabă terapeutică decît de agrement.
Trupa a fost aproape de originile genului în Europa continentală, preluînd încă de la debut ideile dark disco de la The Sisters of Mercy, dar reușind să clădească o carieră mai constantă și consistentă, fără vînzoleala desființărilor și reînființărilor, fără personalități individuale de idolatrizat. După 40 de ani de carieră, grupurile goth ajung la vîrsta potrivită pentru imaginea gravă pe care o proiectează, atitudinea anti-energică și melancolia meditativă, cu mesaje lirice pentru care tinerețea e implicit suspectă de impostură. Ocazional, muzica li se remixează în versiuni dansante pentru că în această nișă dansul și lugubrul nu s-au exclus niciodată reciproc – vezi originile grupului Dead Can Dance, care i-au descoperit și impulsionat pe Clan of Xymox pe vremea cînd ei înșiși erau pionieri ai acestui subgen.
Clan of Xymox vor concerta pe 22 martie în Clubul Control din București.
Aron Biro este autorul blog-ului https://aronbiro.blogspot.com.
