După rezultatele PISA 2025, ministrul Educației, Mihai Dimian, a anunțat primele măsuri: elevii cu medii sub 7 la limba și literatura română și matematică ar urma să participe săptămînal la activități remediale, iar „Școala altfel” și „Săptămîna verde” să se desfășoare după programul obișnuit, dar cu activități aplicative și de recuperare. Conform raportului PISA, la lectură, doar 52% din elevii români de 15 ani ating cel puțin nivelul 2, iar la matematică doar 48%. Nu sînt cifre care să permită exercițiul liniștitor al cosmetizării.
Mesajul ministrului are însă un merit important. Nu caută un singur vinovat. Și păstrează o poziționare pe care i-am remarcat-o și în alte intervenții: educația nu este exclusiv responsabilitatea școlii și a profesorului. Vorbește despre elevi care trebuie să fie motivați să învețe, despre părinți care trebuie să urmărească dacă propriul copil citește și își face temele, despre comunități care trebuie să ofere modele. E o revenire necesară la o evidență adesea pierdută din discursul public: profesorul poate explica, insista, remedia, dar nu poate învăța în locul elevului și nici nu poate suplini rolul familiei. Utilă este și precizarea privind diferențele rural-urban din PISA: ele reflectă și selecția produsă prin admiterea la liceu, nu pur și simplu calitatea școlii din sat față de cea din oraș.
De aici încolo, însă, măsurile anunțate suportă nuanțări. Prima privește pragul de 7. O medie școlară nu este un instrument standardizat. Un 6,80 într-o școală nu măsoară neapărat același lucru cu un 6,80 în alta, după cum un 7,20 nu garantează că elevul poate înțelege un text mai dificil sau folosi matematica într-o situație nouă. Ministrul însuși atrage atenția că nivelul 2 PISA nu poate fi echivalat pur și simplu cu o notă de la Evaluarea Națională. Cu atît mai puțin poate media 7 să devină, printr-o tăietură administrativă, diagnosticul dificultății de învățare. Ca filtru administrativ, e comod. Ca instrument pedagogic, e amendabil.
A doua problemă ține de sensul remedierii. Dacă unui elev care nu reușește să transfere ceea ce știe într-un context nou îi mai oferim o oră în care face, în același fel, ceea ce n-a funcționat în celelalte ore, n-am remediat mare lucru. PISA nu întreabă doar ce ai memorat, ci ce poți face cu ceea ce știi. O măsură bună ar fi nu simpla suplimentare a timpului, ci folosirea lui pentru diagnostic real, lectură, raționament, sarcini aplicate, feedback și revenire. Tocmai aici ideea ministrului de a pune în „Școala altfel” și „Săptămîna verde” probleme relevante din viața reală mi se pare fertilă. Numai că aceste două săptămîni au alte finalități și n-ar trebui transformate, pe termen lung, în rezerva de ore la care apelăm cînd sistemul intră în panică. Nici nu prea cred că ar fi suficiente.
Mai discutabilă este explicația prin numărul de ore. Datele sînt reale: România are puțin peste 6.000 de ore de instruire obligatorie în primar și gimnaziu, cu aproximativ 1.600 sub media OCDE. Dar de aici pînă la ideea că diferența ar echivala cu „doi ani de școală” și ar putea explica aproximativ 40 de puncte PISA e un salt prea rapid de la corelație la cauză. Polonia, de pildă, are chiar mai puține ore obligatorii decît România și, la PISA 2025, se află peste media OCDE la matematică, lectură și științe. Timpul contează. Contează însă și ce se întîmplă în acel timp.
Aici este, de fapt, miza. Putem scrie în programe „competențe”, „gîndire critică”, „transfer”, „situații autentice” și putem construi repere metodologice care folosesc impecabil vocabularul pedagogic al momentului. Dacă ora reală rămîne dominată de reproducere, dacă evaluarea recompensează în primul rînd algoritmul cunoscut și dacă remedierea înseamnă mai mult din același lucru, PISA va continua să ne arate ceea ce preferăm să nu vedem.
E bine, așadar, că ministrul nu promite o soluție miraculoasă și că distribuie responsabilitatea acolo unde ea există: la minister, în școală, la profesor, la elev, în familie. Dar tocmai fiindcă problema este împărțită, nici răspunsul nu poate fi redus la o medie sub 7 și la cîteva ore în plus. 7 nu este nivelul 2. Iar mai multă școală nu înseamnă automat mai multă învățare.
Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.
.jpg)
