Există în popor(ul român) o veche zicală ce sună astfel: „Crîmpoșia dă tăria, Braghina aduce spuma, Gordanul umple butea, iar Tămîioasa dă aroma”. Rețeta descrie un sortiment tradițional de vin al podgoriei Drăgășani. Una dintre dilemele pe care istoria viticolă a României le propune spre deslușire: cum se pot readuce în pahare soiurile autohtone de vin precum cele din amestecul istoric de mai sus, multe dintre ele evaporate în negura filoxerei de la finalul secolului al XIX-lea?
Crîmpoșia este printre norocoase, se știe de ea, se cultivă cu succes, se bea cu bucurie și reprezintă faima Drăgășanilor, cea mai veche podgorie din Oltenia. În literatura de specialitate este clasificată ca fiind unul dintre puținele soiuri dacice care au supraviețuit peste timp și care se cultivă doar pe teritoriul românesc.
Braghina, cu strugurii săi de un roșu deschis, se găsește și se cunoaște din ce în ce mai rar. Conform oenologilor, din acest vechi soi dacic se pot obține „excelente vinuri rozé”. Conform legendei, numele de „Braghină” provine (cu o inversiune de litere strecurată) de la una dintre fiicele regelui Burebista, Bagrina, care toamna, atrasă de frumusețea strugurilor de Braghină, petrecea mult timp în plantațiile cultivate cu acest soi. Posibil.
Gordanul, prezentat de specialiștii francezi ca un soi alb cultivat încă din timpuri străvechi în România – „Cépage de cuve blanc cultivé depuis longtemps en Roumanie”, în Traité général de Viticulture, Ampélographie, Franța 1901-1910 –, se remarcă prin producția foarte mare la hectar, mai mult de zece kilograme pe butuc, de unde și rolul său metaforic exprimat în cupajul nostru de a „umple butea” („butea” se referă la butoi și este un cuvînt provenit din latinescul buttis).
Mult mai cunoscuta, cultivata și savurata Tămîioasă încheie cercul cu aroma sa unică și vine tocmai din sudul însorit al Eladei. De acolo s-a extins pe pămînturile din jurul Mării Mediterane și în cele din urmă a ajuns și în Dacia. Coloniile grecești existente pe malul Mării Negre au favorizat transportul butașilor de Tămîioasă pe Dunăre, butași care la început, se pare, au ajuns în zona actualei podgorii Drăgășani. Deși constituie doar 10% din compoziția sortimentului prezentat (celelalte soiuri, Crîmpoșia, Braghina și Gordanul, ocupînd cîte 30% fiecare), este ca tușa finală a unei capodopere.
Restul rămîne în seama degustătorului. Și a istoriei.
.jpg)
