Criza energetică prin care trece România ne oferă o serie de revelații. Acum am putut vedea defectele de funcționare nu doar ale sistemului energetic, ci chiar ale României. Din păcate, doar crizele ne atrag atenția asupra unor proiecte pe care nu le finalizăm la timp sau de care chiar uităm. Criza ne oferă lecții, iar depășirea crizei ne face să le uităm destul de repede.
România nu poate lucra după un plan. Canalul Bala sau stînca Pîrjoaia au devenit „vedete” media, după ce, cu doar o lună în urmă, imensa majoritate a românilor nu auziseră de aceste repere geografice. Dar în criză s-a descoperit că, de cel puțin douăzeci de ani, există planuri pentru lucrări menite să asigure un debit suficient al Dunării în zona Centralei nucleare de la Cernavodă, numai că multe dintre aceste proiecte au rămas în birouri și pe hîrtie. Dinamitarea stîncii și scufundarea unor barje au fost un izvor nesecat de glume pe rețelele sociale sau în media. Au fost considerate de unii măsuri inutile. În realitate, sînt de fapt simptomul lipsei de acțiune pe baza unei strategii, a unui plan, a unor măsuri coerente. Barjele și intervențiile asupra stîncii au fost decizii pompieristice, cu o eficiență limitată, dar care au reușit totuși să mențină în funcțiune timp de încă șapte zile un reactor al Centralei de la Cernavodă (să remarcăm și că autoritățile maghiare au apelat din aceleași motive cu cele românești la scufundarea unor barje).
Criza energetică nu este singurul exemplu care ne arată că România nu poate lucra pe baza unei strategii, executînd un plan și o serie de măsuri. Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), mai complicat decît cel prin care ar fi trebuit să crească debitul Dunării, a fost lăsat, în cazul anumitor componente, pe ultima sută de metri și România riscă să piardă fonduri importante de la Comisia Europeană. Un alt risc legat de PNRR este ca o parte dintre lucrările aflate în execuție să nu fie finalizate în timp util, ceea ce ar putea obliga România să ramburseze fondurile europene încasate deja.
De exemplu, planul de consolidare a clădirilor cu risc seismic este într-o situație neclară pentru publicul larg și într-o evidentă lipsă de coerență. Un exemplu și mai complicat este nerespectarea planului fiscal-bugetar pe termen mediu, prin care România și-a asumat, în principal, reducerea deficitului bugetar. Numai că în anul 2024 traiectoria fiscal-bugetară a deraiat total, ceea ce face ca misiunea actualului Executiv și a viitoarelor guverne de reducere a deficitului bugetar să fie mult mai dificilă. La fel, România nu reușește să construiască bugete multianuale, să respecte planul de construcție a spitalelor sau vechiul și mereu noul plan de trecere la moneda euro.
Multe surse de energie, producție insuficientă. Criza a arătat și o altă problemă a sistemului energetic românesc, și anume un consum mai mare decît producția internă în anumite intervale orare, respectiv în orele de seară, atunci cînd este vîrful de consum. Acest lucru se întîmplă în condițiile în care producția a scăzut mai mult decît consumul. Comparația între primele cinci luni ale anului 2026 cu aceeași perioadă a anului 2023 arată o reducere a producției de la 25.432 la 22.327 de GWh. Interesant este că în ultimii trei ani producția de energie din aproape toate sursele a scăzut (termo, hidro, nuclear, eoliene), cu o singură excepție, și anume producția de energie obținută din surse fotovoltaice, care a crescut de aproximativ patru ori, cu aproximativ 1.600 de GWh, prosumatorii avînd aportul lor. În aceeași perioadă, consumul a scăzut de la 20.563 la 20.208 de GWh, reducerea semnificativă fiind înregistrată la consumul populației (cu aproximativ 300 de GWh).
A surprins situația în care sistemul energetic românesc s-a aflat în zilele de criză, și anume a exportat în Bulgaria energie ieftină obținută din surse regenerabile la orele prînzului și a importat tot din Bulgaria energie scumpă, după ora 19. Situația poate părea paradoxală, dar explicația este relativ simplă, și anume că România s-a concentrat pe dezvoltarea producției din surse regenerabile, în timp ce Bulgaria a încurajat investițiile în capacități de stocare. În numai trei ani, 2023-2026, Bulgaria a ajuns cu capacitățile de stocare de la zero la peste 8 GWh.
Desigur, strategia Bulgariei se dovedește astăzi eficientă și pentru că România traversează o astfel de criză. Dacă s-ar fi finalizat mai devreme centrala electrică de la Iernut (județul Mureș), dacă ar fi fost construit în ultimii zece ani încă un reactor de producție la Cernavodă, dacă s-ar fi demarat lucrările la noi capacități de producție care să le înlocuiască pe cele care folosesc cărbunele ca materie primă, oprite la Turceni sau Ișalnița, și pentru care România a primit finanțare europeană, și dacă s-ar fi investit în capacități de stocare, presiunea asupra sistemului energetic ar fi fost mult mai redusă.
Criza actuală va trece, iar Dunărea va reveni, în cele din urmă, la debite mai apropiate de cele normale. Problema energetică a României însă va rămîne. Poate că de o amploare mai redusă, dar cu aceleași vulnerabilități structurale.
Fără vinovați, dar cineva plătește. În buna tradiție românească, vinovățiile pentru situația din energie sînt extrem de difuze, mai ales că multe dintre problemele actuale își au originea în deciziile luate în urmă cu cel puțin un deceniu. Politicienii fac ce știu mai bine, adică aruncă vina unii asupra celorlalți, iar în tot acest timp cineva plătește: consumatorii achită facturile mai mari.
Constantin Rudnițchi este analist economic.
Credit foto: Wikimedia Commons
