Fără mult iubitul lui conac Chartwell din Kent, Winston Churchill aproape nu ar fi fost Winston Churchill. „Aproape”, pentru că totuși Churchill rămîne Churchill transcendînd lista de elemente definitorii churchilliene, care i-au conturat viața (și opera). Pe această listă, la loc de vîrf, se regăsesc șampania și trabucurile, ambele în pericol de a fi eliminate în vara anului 1926. Eliminate temporar, dar totuși...
În acea perioadă, domnul Churchill fusese numit cancelar al Finanțelor de către prim-ministrul Stanley Baldwin. Ocupa așadar a doua funcție ca importanță din Cabinetul britanic, fiind responsabil de finanțele țării. Paradoxul însă era la el acasă, întrucît Winston Churchill avea ceva probleme personale de flux monetar, iar cheltuielile considerabile cu domeniul Chartwell îi dădeau bătăi de cap atît lui, cît și soției sale Clementine. Erau necesare măsuri de austeritate și, cel puțin în scris, acestea au fost foarte bine organizate. Astfel, spre finalul verii anului 1926, Winston i-a trimis o scrisoare soției Clementine ce conține un adevărat program de austeritate în familie, pentru o mai eficientă gospodărire a finanțelor și o mai avantajoasă administrare a reședinței de la țară.
Omul politic britanic lua în considerare chiar și o eventuală închiriere a conacului pe o perioadă limitată, caz în care, printre alte măsuri, „toți poneii, cu excepția lui Energy [ultimul ponei de polo] și a mînzului ei, vor fi vînduți de îndată ce apare o ofertă rezonabilă”, în timp ce „toate găinile și porcii, în afara de ale Dianei, se vor sacrifica la sfîrșitul lunii decembrie”. Vitele ciute aveau ceva mai mult noroc, ar fi urmat a fi vîndute și ele la un preț estimativ de 150 de lire. „Ar fi bine să petrecem sărbătorile de Crăciun la Londra și să venim aici doar pentru cîte un picnic”, i-a mai scris Churchill soției sale, iar apoi a trecut la cheltuielile casnice: „Nu mai trebuie cumpărată șampanie. Cu excepția cazului în care se dau instrucțiuni speciale, la prînz sau la cină vor fi oferite numai vin alb sau roșu, sau whisky și sifon. Să mi se prezinte lista vinurilor în fiecare săptămînă. Nu se va mai deschide nici o sticlă de Porto fără instrucțiuni speciale.” Șocant? Yes, Sir. Și nu-i tot. „Trabucurile trebuie reduse la patru pe zi”, a mai specificat ministrul britanic al Finanțelor. Totodată, acesta a trecut în programul de austeritate de familie, printre alte măsuri, indicația ca frișca să fie comandată doar cu „aprobare specială”.
Ca un devotat partener, Winston Churchill a încheiat scrisoarea către Clementine cu o caldă notă de bună-credință: „Există, fără îndoială, multe aspecte ale cheltuielilor casnice pe care ai dori să le discuți cu mine. Sînt pregătit să fiu de acord cu orice este necesar”. Nu știm exact ce o fi fost necesar. Nu știm exact nici cît timp nu s-a mai cumpărat șampanie la Chartwell. Dar asta cred că putem îndrăzni a bănui.
Rubrică susţinută de Garanti BBVA.
