La sfîrșitul lunii iunie și începutul lunii iulie 1776, Al Doilea Congres Continental a elaborat, dezbătut și adoptat Declarația de Independență a SUA. Documentul a anunțat crearea unei noi republici americane și a stabilit principiile sale definitorii: angajamentul față de comerțul liber, imigrația liberă și internaționalism.
În timp ce SUA își sărbătoreau pe 4 iulie cea de-a 249-a aniversare, abandonarea de către administrația președintelui Donald Trump a acestor principii fondatoare a devenit cît se poate de evidentă. Ea riscă să piardă astfel cheia prosperității și influenței geopolitice a Americii, într-un moment în care lumea pare mai instabilă ca niciodată.
Comitetul celor cinci – John Adams, Thomas Jefferson, Benjamin Franklin, Robert Livingston și Roger Sherman – care a redactat Declarația de Independență l-a acuzat pe regele George al III-lea că „a blocat comerțul cu restul întregii lumi”. De la venirea la putere a lui George al III-lea în 1760, guvernul imperial britanic a introdus bariere tarifare și netarifare asupra comerțului american cu coloniile franceze și spaniole din Caraibe și din America de Sud, privîndu-i pe americani de un debușeu vital pentru produsele lor și de accesul la valută forte.
Acest lucru l-a determinat pe Jefferson, în 1774, să implore Marea Britanie „să nu ne împiedice să căutăm alte piețe”. În anul următor, Franklin a făcut apel la monarhie „să ne acorde aceleași privilegii comerciale pe care le-a primit Scoția la Uniune [în 1707] și să ne permită un comerț liber cu tot restul lumii”. În Declarația de Independență răsună ecoul acestor doleanțe: comerțul liber – chiar dacă asistat de sprijinul statului pentru dezvoltarea de noi industrii – a fost un principiu central al documentului fondator al Americii.
Autorii Declarației l-au condamnat, de asemenea, pe George al III-lea pentru restricțiile sale nechibzuite privind imigrația. Fondatorii Americii credeau că statele bine concepute trebuie să promoveze circulația oamenilor. Ei l-au criticat pe George al III-lea că a încercat să „împiedice popularea acestor state” și a contravenit unei lungi tradiții politice imperiale prin „refuzul de a adopta” legi „care să încurajeze [...] migrațiile spre state”.
În schimb, patrioții americani au salutat imigranții, care aduceau noi competențe pentru a spori producția și se dovedeau a fi din primul moment buni consumatori. „Noii coloniști din America”, susținea Franklin, au defrișat terenuri pentru ferme și au înființat sate și orașe, creînd „o cerere tot mai mare pentru mărfurile noastre, ceea ce a dus la o creștere a gradului de ocupare a forței de muncă pentru producătorii noștri”.
Fondatorii Americii și-au declarat independența față de Marea Britanie nu pentru că doreau să întoarcă spatele Europei, ci pentru că, după cum e scris în prima frază a Declarației, doreau să ocupe locul lor „printre puterile Pămîntului”. În acest fel, puterile imperiale europene precum Republica Olandeză, Franța și Spania îi puteau sprijini într-o luptă globală împotriva tiraniei lui George al III-lea.
Fondatorii Americii căutau internaționalismul, nu izolarea – un țel împărtășit de mulți dintre succesorii lor. La 4 iulie 1821, președintele John Quincy Adams – fiul unuia dintre autorii Declarației – a reflectat asupra importanței documentului fondator al Americii atunci cînd a afirmat că scopul acestuia era „să formeze legături de prietenie și de comerț cu națiunile străine”. Adams a conchis că „marile principii consacrate de actuala Declarație nu au fost încălcate sau abandonate niciodată, nici măcar pentru o clipă”.
Președintele Abraham Lincoln a întărit opinia conform căreia Declarația, mai mult decît orice alt document fondator, conturează principiile guvernării americane. În primul său discurs inaugural din 4 martie 1861, Lincoln a declarat că Guvernul SUA este „mult mai vechi decît Constituția”. Cu cîteva săptămîni mai devreme, în sala în care a fost semnată Declarația, Lincoln a subliniat că „nu a avut niciodată un simțămînt politic care să nu izvorască din cele cuprinse în Declarația de Independență”. Mai tîrziu, la 4 iulie 1864, Lincoln a sprijinit libera circulație a persoanelor prin semnarea Legii pentru încurajarea imigrației (An Act to Encourage Immigration).
Nici un om cu adevărat loial semnificației originare a documentului constituțional al Americii nu poate abandona principiile comerțului liber, liberei imigrații sau internaționalismului, așa cum au fost ele formulate de Franklin și de Jefferson, adoptate de Adams și de Lincoln și sărbătorite, putem spune, în fiecare an pe 4 iulie. Dar evoluțiile recente sugerează că liderii politici de astăzi fac exact acest lucru.
Avalanșa de taxe vamale și bariere comerciale a administrației Trump, terorizarea și deportarea imigranților și creșterea izolaționismului amintesc mai mult de politicile lui George al III-lea decît de cele susținute de fondatorii Americii. Cert e că, în ultimii 249 de ani, SUA s-au aflat la apogeu atunci cînd și-au urmărit cu ardoare misiunea fondatoare de a garanta libera circulație a persoanelor și a bunurilor și de a construi alianțe internaționale împotriva guvernelor tiranice și autocratice. Pe măsură ce țara se apropie de semi-pentacentenar, ea se apropie, ne temem, și de nadirul său.
Steve Pincus este profesor de Istorie la Universitatea din Chicago și autor al cărții The Heart of the Declaration: The Founders’ Case for Activist Government (Yale University Press, 2016).
Copyright: Project Syndicate, 2025
www.project-syndicate.org
traducere de Matei PLEŞU
Foto: Thomas Jefferson, Wikimedia Commons
.jpg)
.jpg)
