Duminică seară, îndată după ieșirea exit-poll-urilor (care, e adevărat, nu-l dădeau cîștigător pe Nicușor Dan decît în țară, nu și în diaspora), am asistat la o scenă demnă de epoca post-adevăr în care se pare că trăim. Pe de-o parte, de la Primăria Capitalei, Nicușor Dan vorbea votanților lui entuziaști, deja adunați în număr mare, ca un viitor președinte al României; pe de alta, de la Parlament, George Simion se proclama pe sine, sentențios, ba chiar invocînd anumite sondaje numai de el știute, președintele României. Dar în scurtă vreme, din fericire, a învins adevărul: numărătoarea voturilor a arătat că Nicușor Dan este președintele, ales cu o majoritate consistentă de peste 800.000 de voturi, la o participare uriașă pentru România, de peste 11.500.000 de voturi, adică cca. 64%. Iar George Simion, emulul post-adevărului, n-a avut încotro: a făcut și el, mai tîrziu, saltul în adevăr, recunoscîndu-se învins.
Sub acest semn, al victoriei adevărului asupra post-adevărului, adică, în fapt, asupra minciunii, falsului, amăgirii, manipulării mediatice, putem vedea frumoasa victorie a lui Nicușor Dan și, laolaltă cu el, a societății civile din România.
Acesta este mai întîi adevărul că un politician nu doar „suveranist”, dar cu înclinații fasciste, care se revendică de la autoritatea unui „guru” neolegionar, nu are ce căuta în fruntea statului; și cu atît mai puțin cînd, în mod destul de realist, politica pe care a propus-o pare copiată nu numai după MAGA lui Trump, dar și după interesele Rusiei lui Putin.
Este, de asemenea, adevărul că, departe de a trăi o catastrofă, prezența României în UE a adus civilizație, o dezvoltare nemaivăzută, resurse, o legislație superioară, noi și multe posibilități, chiar dacă, din păcate, de aceste posibilități diferitele categorii de populație n-au putut beneficia decît inegal și, uneori, deficitar – ceea ce le-a accentuat frustrarea legitimă. Dar timpul nu-i pierdut și ceea ce s-a făcut rău poate fi reparat și edificiul nu trebuie distrus din temelii, năruind nenumărate vieți și speranțe pentru cine știe cîte decenii. Așa cum nu trebuie susținută minciuna că sîntem „o colonie” a Europei, ori a Franței etc., ori că „străinii”, „sorosiștii”, „globaliștii” au distrus țara.
Este apoi adevărul că decența, rațiunea, competența administrativă, spiritul deschis, disponibilitatea pentru dialog, umanismul față de ceilalți, majoritari sau minoritari, pot totuși cîștiga lupta cu mitocănia, absurditățile conspiraționiste, fuga de dialog, teama de întrebări și de controversă, agresivitatea în vorbe și amenințările nevoalate cu violență fizică împotriva celor care te contrazic, insulta la adresa unor minorități sau a unor oameni vulnerabili.
Este adevărul și că amăgirea oamenilor să accepte haosul din ură față de politicieni și, după distrugerea instituțiilor statului de drept, să salute instaurarea unui nou autoritarism, are limite; atunci cînd foarte mulți oameni buni, inteligenți, muncitori și capabili își focalizează eforturile prin activism civic, nenumărate postări pe rețele, articole, donații, ba chiar și „muncă de lămurire” a cunoscuților, libertățile și drepturile pot fi apărate cu succes. Civilizația, dacă intră decisiv în modul de alarmă, poate triumfa împotriva barbariei.
Și neapărat să nu uităm adevărul că, pe 18 mai, România a făcut istorie în Europa, devenind întîiul zid de care s-a lovit ferm și, fie și pe moment, s-a spart „valul suveranist” și MAGA. Sperăm că urmează o înfrîngere a aceluiași val și în Polonia. Prin alegerea lui Nicușor Dan președinte, românii au pus valoare adăugată la temelia unității europene într-un moment critic al istoriei continentului.
Și, în concluzie, să ținem minte un adevăr simplu care, poate, le cuprinde simbolic pe toate: vom avea la Cotroceni un președinte care, spre deosebire de contracandidatul său conspiraționist și demagog, nu trebuie să aștepte, cum declara, ca niște pseudo-oameni de știință sau serviciile de informații să-i comunice dacă Pămîntul este sau nu rotund. Nu: noul președinte, noi, ca și milioane de oameni cu mintea întreagă, cu toții știm bine asta, de cînd eram în școala primară: Pămîntul este rotund. Iar doi și cu doi fac patru.
Credit foto: Wikimedia Commons
