La Rascruce De Ginduri

Mulți oameni care își țin economiile la bancă nu știu că de fapt banii lor nu se află la bancă, închiși într-un seif mare, ci în circulație sau investiți în cine știe ce fond.

Cei mai mulți oameni, din cauza inactivității, vor regresa intelectual, devenind în cîteva generații un fel de animale domestice, pașnice.

Cum poți în același timp să afirmi că pe atunci, pe de o parte, „se trăia mai bine” și, pe de alta, că era „mai puțină libertate” și că „se comiteau abuzuri”?

Nicușor Dan nu este președintele tuturor românilor în sensul că ar fi dator să se arate înțelegător față de opiniile românilor Simion, Șoșoacă, Georgescu etc.

Acțiunea președintelui, presupun bine intenționată, poate chiar binevenită, pe alocuri, tinde să cadă sub semnul aceleiași neclarități pe care ea însăși o reclamă.

Istoria are ca obiect, spune el, relatarea unor lucruri întîmplate cu adevărat, în vreme ce literatura se referă la ceea ce s-ar fi putut întîmpla.

Pe această bază străveche, ca pe trunchiul crăpat și aspru al unui arbore multisecular, crește din cînd în cînd un fel de altoi ciudat: îl numim rațiune, spirit critic, toleranță.

Cea mai bună „glumă” politică – ce-i drept, cam sinistră – auzită recent este aceea că Rusia se oferă să medieze între Israel și Iran pentru a stinge actualul conflict.

Nici un „totuși”! Nu-i numai criza bugetară, de fapt, că de-ar fi numai ea, mă rog...

La urma urmelor, nu mă pot „reconcilia” cu taximetristul care crede, împotriva tuturor dovezilor pe care i le aduc sau le-aș putea furniza, că „era mai bine pe vremea lui Ceaușescu”.

Luînd de bună complet sau parțial valabilitatea istorică a unei ancestrale civilizații superioare scufundate, numită generic „Atlantida”, o caută oriunde pe globul pămîntesc.

Vom avea la Cotroceni un președinte care nu trebuie să aștepte ca niște pseudo-oameni de știință sau serviciile de informații să-i comunice dacă Pămîntul este sau nu rotund.

Moderația autentică presupune totuși o formă de radicalitate, care e altceva decît extremism.

Ca mai întotdeauna, diaspora a dat tonul, doar că acum este tonul revenirii într-un trecut reajustat și „descîntat”.

Toți candidații importanți se pretind „conservatori”: chiar cei care au sau au avut în spate vreun partid zis „progresist”, precum USR.

Neghiobia lui Musk și a altora de teapa lui e că se cred și se vor peste condiția umană și speră că pot ocoli bătrînețea, boala și moartea.

Întîlnim fenomenul „sabatianismului” și printre noi, în zilele noastre, printre adepții unor „religii politice”: exaltați, entuziaști, își urmează oriunde profetul și zeul muritor.

Asemenea marxismului sau fascismului, MAGA nu este o simplă politică sau o economie ceva mai radicală.

Aveau oare chiar și cei mai vechi decît ei, oamenii de Neanderthal, de pildă, un fel de MAGA al lor?

Dacă n-ar mai exista schimbul între generații care se contestă reciproc, omenirea ar încremeni într-o stază continuă, echivalentă morții.

Nu ne-am fi închipuit că „cel mai mare băiat bun” al lumii va începe să semene al naibii de bine cu „băiatul rău” consacrat.

Avem imaginea aproape neverosimilă a unui „imperiu” care se autodistruge, nimicindu-și sistematic propria fundație.

Lipsa de etică elementară, brutalitatea cu care președintele și vicepreședintele Americii l-au provocat nu poate să nu trezească revoltă morală.

Eu, unul, recunosc și chiar sînt mîndru: sînt „otrăvit” de „sorosism”.

Între adevăr și autenticitate există aici o distanță pe care numai implicarea personală o poate acoperi.

Prin Thanatos nu distrugi spre a crea ceva în loc, ci distrugi din pura satisfacție a nimicirii.

Explicațiile extremistului au două caracteristici principale: mai întîi, ele sînt simple.

Dar, se va spune, dictonul nu se referă la științele naturii, ci la adevărurile istorice, sociale, politice, etice etc.

Or, ei, fanaticii, sînt atotștiutori.

Oricum, sistemul putea fi îmbunătățit, nu desființat, focalizat mai bine asupra faptelor, nu opiniilor.

Au fost unele arestări, apoi, la scurtă vreme, respectivii au fost eliberați fără restricții.

În epocile premoderne, oamenii priveau resemnați acest aparent declin și așteptau împăcați „finalul reprezentației” ca pe ceva firesc.

Dar evenimentele ultime arată cît de departe sîntem de a ne înscrie pe calea minimei raționalități.

Semnele timpului sînt destul de clare: oamenii preferă să asculte vocea unui guru improvizat, care se pretinde Mesia, fără să chibzuiască asupra consecințelor, fără măcar să încerce să afle cîteva lucruri serioase despre el.

Europeniști și atlantiști la fel ca noi nu mai era nimeni. Desigur, din plin și pînă la capăt.

Cînd spunem „oraş”, ne gîndim de obicei numai la case, străzi, pieţe, poduri, bulevarde, muzee, monumente.

Pentru toți aceștia, și în general pentru toți susținători din pasiune sau oportunism ai lui Trump și ai mișcărilor pe care el le inspiră atît în lume, cît și la noi, am cîteva vești proaste.

Nici unii, nici alții nu știau, desigur, anumite lucruri.

Occidentul e în declin? Dacă e părerea altora, contează puțin. Contează cu adevărat numai dacă e părerea lui și o crede el însuși.

Bine, ar spune un cusurgiu, cu Sinwar, Nasrallah sau Bin Laden nu sînt probleme morale, dar ce ne facem cu conducătorii iranieni, religioși sau laici, despre care se știe foarte bine că au stat tot timpul în spatele acestor organizații teroriste?

Nu sîntem pe traseul principal al „muzeului”.

Cu robotul universal?