Substantivul dronă este unul dintre termenii foarte prezenți în știrile din ultimii ani și mai ales din ultimele săptămîni, dar care nu a fost încă inclus în majoritatea dicționarelor noastre generale. Cuvîntul a fost deocamdată înregistrat de Dicționarul limbii române (DLR, volum din 2009), de ediția a treia din Dicționarul de cuvinte recente (volum din 2013 coordonat de Florica Dimitrescu, autoarea unică a edițiilor precedente) și de Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM3, din 2021); de asemenea, este explicat pe site-ul Dexonline și în Wikipedia. Termenul s-a asociat în ultima vreme cu știrile de război și îngrijorările diplomatice, dar de multă vreme în magazine se găsesc și drone-jucărie. În Cambridge Dictionary online, termenul englezesc drone este explicat ca „aeronavă sau mic dispozitiv de zbor care nu are pilot, dar este controlat de cineva de la sol; folosit de exemplu pentru supraveghere (= observarea atentă a unui loc), pentru lansarea de bombe sau pentru filmare sau fotografiere”. Concurat de alți termeni tehnici, cuvîntul s-a impus în uzul curent, fiind împrumutat în multe limbi. În engleză, sensul lui drone care ne interesează aici este o metaforă, semnificația primară a cuvîntului fiind „masculul albinei”. Din păcate, traducerea exactă a metaforei e derutantă în română, pentru că trîntor nu evocă deloc esența analogiei, respectiv bîzîitul constant al aparatului de zbor; traducerea prin bondar ar fi de aceea mai sugestivă.
Preluarea cuvîntului în română – ca împrumut recent direct din engleză, dar și ca termen internațional – nu oferă surprize semantice; e de corectat, desigur, definiția parțială din DLR („avion de spionaj, fără pilot”). Interesant este însă modul de adaptare a cuvîntului, mai exact încadrarea sa morfologică între feminine. Surpriza apare mai ales prin comparația cu alte limbi romanice, în care substantivul a devenit masculin: drone (cu pluralul drones) în franceză, dron (la plural drones) în spaniolă, drone (la plural droni) în italiană etc. E drept, în germană die Drohne este feminin, pentru că sensul modern s-a grefat pe cuvîntul denumind insecta, dar nu se poate bănui în contextul actual vreo influență decisivă a germanei asupra formei din română.
De fapt, în română a existat o etapă în care cuvîntul a ezitat între masculin (dron-droni) și feminin (dronă-drone), poate și neutru (dron-drone), deși contextele care nu furnizează singularul alături de plural nu sînt suficient de clare pentru identificarea genului. Primele atestări în presă sînt oscilante: „Pe tot parcursul zborului de croazieră, dronul este complet autonom”; „avioane telecomandate, radiocomandate sau, mai simplu, droni” (Știință și tehnică, 1.09.1997), „Dronul, «spionul zburător»” (România liberă, 10.07.1999); „Droni militari vînduți ca droni civili” (România liberă, 2.11.1999); „Alianța a admis joi, de asemenea, că în noaptea precedentă a pierdut o dronă” (Cronica română, 10.04.1999).
Cam în aceeași perioadă (acum aproape trei decenii) se putea observa o oscilație similară, între masculin și feminin, în cazul altui cuvînt cu formă asemănătoare, tot cu statut de termen internațional intens vehiculat de presă: termenul clone a fost tradus în română, inițial, atît prin masculinul clon, cît și prin femininul clonă. Forma feminină s-a impus (e singura admisă de DOOM3), dar masculinul a rămas consemnat ca variantă, de exemplu în DEX. În cazul clonei, lucrurile erau mai complicate, pentru că substantivul denumea nu doar „copia” abstractă, ci chiar ființa obținută prin clonare.
Cuvinte ca dronă sau clonă nu au fost adaptate de specialiști, de terminologi, nu au fost impuse de vreo autoritate. Vorbitorii au preferat pur și simplu în mod spontan anumite forme în defavoarea altora. În preluarea lor a funcționat probabil, în mod inconștient, analogia cu alte cuvinte. În română, substantivele care denumesc obiecte și noțiuni sînt în cea mai mare parte neutre și feminine; masculinele sînt limitate la anumite serii semantice (de exemplu, nume de arbori, de monede etc.). La un moment dat, specialiștii au observat o anumită tendință de sporire a numărului de masculine în limbajul tehnic, acumulatori sau robineți apărînd, de pildă, alături de acumulatoare și robinete. Cauza trebuie să fi fost traducerile științifice și tehnice, care transpuneau substantive masculine din limbile romanice; tendința de „masculinizare” nu mai pare însă la fel de puternică azi. Între neutru și feminin, balanța este probabil înclinată de caracteristici ale formei. Cuvintele terminate în consoană devin de obicei neutre. Substantivele gene (gène), clone și drone au în forma scrisă un -e final, care nu se pronunță nici în engleză, nici în franceză, dar care pare să favorizeze o apropiere de femininele românești. Nu e vorba de o regulă, ci de modele care influențează procesul de adaptare.
Rodica Zafiu este profesor dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).
Credit foto: Wikimedia Commons
