Dicţionarele noastre uzuale nu înregistrează sintagma pui de baltă; aceasta apare totuși pe site-ul dexonline.ro, cu definiția preluată dintr-un dicţionar de specialitate: „în gastronomie, denumire înscrisă pe lista de bucate pentru broască (Rana esculenta), respectiv pentru preparatele din pulpe de broască” (Ana Maria Gal et al., Dicţionar gastronomic explicativ, 2003). Definiția este corectă, deși nu acoperă toată varietatea de uz a sintagmei – un compus, de fapt, care circulă și în afara listelor de bucate.
Nu avem o dată clară de apariție a sintagmei; cea mai veche atestare pe care am găsit-o deocamdată este dintr-un articol umoristic publicat în ziarul Adevărul din 30.11.1948, în care era ironizată naivitatea unor provinciali: aceștia admirau în vitrina unui magazin bucureștean un produs necunoscut („Dar asta ce o mai fi, nevastă? Scrie «pui de baltă»”) și se hotărau să-l cumpere pentru rudele la care mergeau în vizită: „Şi i-am urmărit o clipă, amuzat de nedumerirea cu care priveau din cînd în cînd pacheţelul cu broaşte”. Situația pare să indice că pui de baltă era, în anii de după război, o inovație lingvistică recentă, cu scop comercial: un mod eufemistic de prezentare a unui produs față de care consumatorul român mediu manifesta mari rezerve. Că broaștele nu intrau între preferințele culinare românești știm din mai multe surse, de exemplu din memoriile lui Anton Maria Del Chiaro, Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia, publicate în 1718: „Valahii au oroare de mîncare de broaşte, broaşte ţestoase sau melci”.
Lucrurile se mai schimbaseră totuși în secolul al XX-lea, cînd mode culinare străine își făcuseră loc în societatea românească: „Pe la oraşe – domnii mănîncă cu mare poftă friptură de picioare de broaşte. Spun că ar fi una dintre cele mai gustoase mîncări” (Lumina satelor, 9.04.1933). Pătrunderea treptată în meniurile restaurantelor trezea reacții diferite: „Chiar acum, stînd cîteva zile la Braşov, citeam în fiecare zi pe lista de bucate de la otelul meu «picioare de broaşte în pesmet» şi cu toate că de ani îndelungaţi ştiu din auzite că e o mîncare foarte gustoasă şi delicată, care se aseamănă cu a puiului mic de găină, cu toate că această mîncare figurează pe mesele împărăteşti, singură enunţarea ei pe lista de bucate îmi producea scîrbă” (Dimineața, 28.12.1912). Oricum, noul obiect de consum trezea interes jurnalistic. Într-un reportaj – „Cronică bucureșteană“ –, F. Brunea-Fox evoca un moșneag care se ocupa cu prinderea broaștelor din lacurile de la periferia orașului: „Pui de baltă, – a glăsuit, cu ironie parcă, unchiaşul. – Vă plac? [...] Îi dau la bodegi...” (Adevărul, 26.05.1950).
În crearea compusului eufemistic au jucat probabil un rol mai multe sensuri ale substantivului pui, evocînd și asemănarea cu carnea de pui („carnea gătită a puiului de găină”), și dimensiunea redusă ale broaștei (vietățile mici fiind asimilate celor neajunse la maturitate, ca în zicala „vrabia tot pui rămîne”). Pînă să se fixeze în uz noul compus, specialitatea culinară exotică era denumită pulpe de broaște sau de broască (Tribuna, 8.04.1904, Dimineața, 12.05.1926), picioare de broască sau de broaște (Foaia poporului, 30.08.1903).
Încă de la începutul regimului comunist, puii de baltă, care riscau să devină un simbol al obiceiurilor stigmatizate ale claselor de sus, au fost recuperați din considerente economice: „Astfel, în ultimii doi ani noi am exportat în Occident unele cantităţi de pui de baltă (pulpe de broaşte) conservaţi” (Valută... din pădure şi din fundul bălţii, în Scînteia, 8.06.1957); „Aşa ajung «puii de baltă» în halele din Paris sau în cele din Geneva” (Flacăra, 15.05.1965). Compusul a fost preluat în publicațiile de specialitate („se exportă astăzi picioare de pui de baltă (broaşte), congelate, articol foarte apreciat pe pieţele străine”, Revista industriei alimentare, 1.09.1958) și în documentele administrative („pulpe de pui de baltă”, Buletinul oficial, 1979). În anii ’70, denumirea era prezentă în publicitatea unor restaurante bucureștene (de exemplu, „Ca o noutate de ultimă oră, la această unitate se pot servi şi «delicioase specialităţi» din pui de baltă”, „Noutăți la «Crama domneasc㻓, în România liberă, 29.06.1977).
În momentul de față, numeroase pagini din Internet oferă rețete în care apare compusul pui de baltă, alături de varianta diminutivată puișori de baltă, dar și de formulări mai explicite: broaște, pulpe de broaște, picioare de broaște, ba chiar, cu un regionalism, țîmpi de broaște (unde țîmp este un împrumut din maghiară, cu sensul „pulpă”). Între timp, denumirea s-a extins de la produsul culinar la animalul aflat încă în viață: „«Orchestrele» puilor de baltă agrementează romantismul plimbărilor prin parcurile Capitalei” (Libertatea, 6.05.1998).
Rodica Zafiu este profesor dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).
Credit foto: Wikimedia Commons
