Un viitor luminos

Vorbind despre viitor, noi nu trebuie să ne imaginăm, să anticipăm, să scriem viitorul, pentru că noi ştim cum este viitorul nostru.

Vorbind despre viitor, noi nu trebuie să ne imaginăm, să anticipăm, să scriem viitorul, pentru că noi ştim cum este viitorul nostru. Din punct de vedere astrofizic, astronomic, Soarele, de exemplu, e o formulă. Stelele sînt o formulă. Noi avem cîteva formule care descriu funcţionarea stelelor, şi nu le avem de azi, de ieri, ci de acum o sută de ani, așa că ştim ce păţesc Soarele și stelele în viitor. [...]

În fiecare zi, Soarele devine mai mare şi mai strălucitor decît era cu o zi înainte. [...] Peste 6 miliarde de ani, Soarele o să fie de 200 de ori mai mare în diametru decît azi. Asta înseamnă că un răsărit o să dureze 430 de minute și, atunci cînd o să se ridice, Soarele mare şi roşu o să ocupe jumătate de cer. Atunci, nici Pămîntul nu va mai fi cum este astăzi. Dacă se măreşte Soarele și devine mai strălucitor, primim mai multă lumină de la el, se face mai cald pe Pămînt şi o să înceapă să fiarbă oceanele. Asta o să se întîmple cam peste un miliard de an, calculat. Pămîntul o să fie acoperit de apa care fierbe, apa o să ajungă în atmosferă, atmosfera o să devină mai densă, o să se facă şi mai cald, o să fiarbă şi mai repede oceanele, pînă cînd o să se evapore toată apa şi o să fie un fel de atmosferă foarte densă, n-o să mai avem apă lichidă la suprafaţă. Deci Soarele va fi de 200 de ori mai mare decît acum peste 6 miliarde de ani, dar peste încă un miliard de ani va fi mult mai mic decît acum; va fi de o sută de ori mai mic decît azi. Pentru că se va tot mări, atmosfera Soarelui se va desprinde de nucleu şi se va disipa în spaţiul cosmic. Va rămîne numai nucleul lui, miezul. Pentru că o să fie de o sută de ori mai mic, Soarele o să dea mai puţină lumină. Şi noi am calculat că, peste 7 miliarde de ani, Soarele o să dea lumină cam cît dă Luna plină azi. [...]

Să trecem acum de la viitorul Soarelui la viitorul Universului. Universul, cum știți, se măreşte în timp. Noi am descoperit, însă, că Universul se măreşte prea repede, că ceva s-a întîmplat acum vreo 6 miliarde de ani și că expansiunea Universului a început să se accelereze. Intuitiv este că Universul a început să se mărească la Big Bang şi, în timp, el se măreşte, dar inerţia, gravitaţia lui, îl face să se mărească tot mai încet. Ei bine, am descoperit că de fapt se măreşte şi mai tare și asta ne-a făcut pe noi să vedem că Universul se va mări la nesfîrşit, ceea ce înseamnă că galaxiile se îndepărtează una de cealaltă și în final totul se va îndepărta de orice. [...] Asta înseamnă că  Universul se va întinde, se va mări la nesfîrşit şi oare ce urmează după aia? Deja vorbim despre un moment în viitor, peste cîteva mii de miliarde de  ani. După cum ştiţi, Universul are acum 13,7 miliarde de ani, așa că dacă vorbim de mii de miliarde de ani putem formula doar o idee. Universul, mărindu-se, o să se tot întindă pînă cînd n-o să se mai întîlnească nici o particulă cu nici o altă particulă, nici un foton cu nici un alt foton, ceea ce înseamnă „moartea termică a Universului”. [...]

Sever Voinescu: Care este sursa mişcării de expansiune despre care ne‑aţi vorbit?

Adrian Şonka: Noi nu ştim ce a făcut ca Universul acela timpuriu, mititel, să se mărească dintr-o dată. Ar trebui să studiem starea lui de dinainte, dar acolo nu putem să ajungem cu mintea noastră. Gîndiți-vă că vorbim despre acest Univers micșorat pînă la dimensiuni foarte mici, ceea ce înseamnă că densitatea și temperatura lui erau atît de mari încît legile fizicii care funcţionează în Universul de acum nu mai aplicabile. De asta se caută unificarea forţelor. Sînt patru forţe fundamentale în Univers, pe care le-am învăţat la şcoală: forţa gravitaţiei, forţa electromagnetică, forţa nucleară slabă şi forţa nucleară tare, şi noi putem explica tot ce se întîmplă în jurul nostru folosind acele patru forţe, dar cînd Universul este de mii de miliarde de ori mai dens şi mai fierbinte decît în prezent, ele nu mai funcţionează așa cum știm noi. Nu ştim exact ce s-a întîmplat. [...] Dar avem o teorie. Mai ştiţi cînd v-am spus că Universul e în expansiune şi se măreşte din ce în ce mai repede? S-a descoperit că acum 6-7 miliarde de ani a apărut în Univers un efect care funcţionează în continuare, un efect împotriva gravitaţiei care atrage, un fel de gravitaţie pe invers, care măreşte Universul în loc să-l micşoreze. Ei bine, există ceva care se numeşte „energie întunecată”; nu ştim ce e, dar credem că ea face ca Universul să se mărească mult mai repede. Pare că e o proprietate a vidului, a spaţiului cosmic. Pentru că Universul devine din ce în ce mai mare, o să fie din ce în ce mai mult spaţiu cosmic şi vid. Așa că e o posibilitate ca la un moment dat să fie atît de mult spaţiu şi vid cosmic, încît energia asta întunecată să fie din ce în ce mai puternică și, fiind mult spaţiu, o să fie mai multă energie întunecată. Și dacă la un moment dat o să se producă un fel de expansiune ultrarapidă în Univers, care să pară un fel de Big Bang? E o întrebare care, de fapt, este un fel de a gîndi viitorul viitorului. Şi chiar Big Bang-ul nostru poate să fi fost un fel de expansiune locală a Universului.

 

(fragment din conferința „Un viitor luminos” susținută de Adrian Șonka pe 29 octombrie a.c. în cadrul Conferințelor Dilema de la Sibiu)

 

Adrian Șonka este astronom la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din Bucureşti.

Share