Peripețiile unei conferințe de presă

Știu cît e de dificil să primești de la președinte o asemenea dispoziție: facem conferință de presă deschisă pentru toată lumea, dar cutare nu intră. Jurnalistul, evident, se prezintă. Invocă legea și sfîntul drept la informare al cărui apostol e chiar el

„Este absolut inadmisibil ce face acest netrebnic de președinte. În acest moment a îngropat totul și s-a îngropat și el, politic și moral. Din acest moment, acest gunoi pentru mine nu mai există. Un nemernic.” Asta a scris jurnalistul Ovidiu Vanghele, dacă înțeleg bine, după ce președintele Nicușor Dan a numit șefii parchetelor. Vă reamintesc, acele numiri au fost extrem de controversate și multă lume a fost atunci tare supărată pe președinte. Jurnalistul Ovidiu Vanghele, de bună seamă, a fost printre cei mai supărați și a scris aceste rînduri pe pereții templului Facebook.

Citindu-le, un om normal s-ar întreba de ce s-a mai dus jurnalistul la conferința de presă din 10 noiembrie, dacă președintele „netrebnic”, pentru dînsul „nu mai există”. Dar oamenii normali nu au ce căuta în lumea chibiților și a indignaților politici, acolo se găsesc doar oameni vigilenți și nervoși, aprigi iubitori de drepturi și însetați de dreptatea distrugerii adversarului. Nu mi-e greu să aud ce replică mi se poate da: „Nu contează ce zice, el e jurnalist și datoria lui e să informeze și e dreptul nostru să fim informați de dl Vanghele despre mersul țării, așa că e normal să-l ia pe președinte la întrebări”.

O să revin asupra dreptului nostru de a fi informați și asupra obligației președintelui de a ne informa, dar înainte de asta aș vrea să reamintesc incidentul. Dl Vanghele a fost la conferința de presă a netrebnicului gunoi care a încetat să mai existe și l-a întrebat, destul de alambicat, dacă votul dat de doamna procuror general într-o ședință a CSM cu privire la declanșarea unei anchete a Inspecției Judiciare care o viza chiar pe dînsa este „parte din reforma Justiției pe care o propuneați cetățenilor... în campanie”. Președintele a răspuns: „...față de injuriile pe care mi le-ați adus, am dispus ca dumneavoastră să nu mai veniți la conferințe de presă la Palatul Cotroceni în acest moment, în acest mandat”. 

În ceea ce mă privește, am privit cu înțelegere reacția președintelui Nicușor Dan. Cum nu urmăresc activitatea jurnalistului, mi-a luat ceva timp să aflu de ce s-a supărat președintele. Am dat de postarea de mai sus și, o spun deschis, am trecut de la înțelegere la acord și sprijin pentru atitudinea președintelui. Sînt la curent cu toate deciziile CEDO care dau jurnaliștilor o mai mare libertate de exprimare cînd scriu opinii despre politicieni și sînt la curent cu legislația care conferă jurnalistului, ca exponent al presei, dreptul de a pune întrebări și de a relata răspunsul așa cum vrea el. Știind – nu că mă laud, dar asta e – mai bine decît multe figuri fundamentale ale Facebook-ului toate aceste lucruri, spun că președintele a procedat nu doar moralmente corect, ci și legal în raport cu dl Vanghele.

Președinția avea toată îndreptățirea să creadă că cineva care scrie asemenea lucruri pe Facebook e pornit să profereze injurii la conferința de presă pentru care a cerut acreditare, tulburînd-o astfel. Cu postarea în mînă, oamenii președintelui puteau legal să refuze acreditarea dlui Vanghele. Dar, deși președintele le-a dat dispoziție să o facă, nu au făcut-o. Interesant este că, după ce dl Vanghele s-a comportat foarte civilizat la conferința de presă și a mai și spus public după aceea că regretă cuvintele injurioase pe care le-a scris, nu prea mai există motiv legal ca acreditarea domniei-sale pentru viitoarele conferințe de presă să fie refuzată.

Eu cred că e bine că dl Nicușor Dan a dat acest număr de autoritate în conferința de presă din 10 noiembrie. E bine pentru public, în general, dar și pentru dînsul, ca om politic. Poate că nu e bine din punct de vedere electoral. Alți președinți (Iliescu, Băsescu) au făcut lucruri de acest gen avînd de partea lor o facțiune consistentă din presă, aveau aliați. Nicușor Dan nu are absolut nici un aliat în presa noastră, iar pe rețelele sociale e făcut praf. Inamicii săi domină autoritar terenul mediatic. Nicușor Dan e în defensivă, e înghesuit, e, cum se spune, „tocat”. S-a văzut și cu ocazia acestui incident – aproape nimeni nu i-a ținut partea.

Dar altceva m-a uimit pe mine. Cei care au organizat conferința de presă a președintelui au încălcat dispoziția de a nu-l avea în sală pe jurnalist. Știu cît e de dificil să primești de la președinte o asemenea dispoziție: facem conferință de presă deschisă pentru toată lumea, dar cutare nu intră. Jurnalistul, evident, se prezintă. Invocă legea și sfîntul drept la informare al cărui apostol e chiar el. Cum faci să nu intre fără să stîrnești scandalul? Mai ales că e un jurnalist potențial agresiv, care l-a jignit pe președinte în trecut. E greu, dar ordinul e ordin și, cumva, trebuie să îl execuți, încercînd pe cît poți să eviți scandalul, căci temeiul legal, cum am zis mai sus, exista.

În fine, e un fapt că ordinul președintelui nu a fost executat de oamenii din primul său anturaj.  Simt de mult că Nicușor Dan nu proiectează putere în sistem. Iată, am dovada că e așa.  Acesta mi se pare mie că e cel mai îngrijorător lucru aflat în conferința de presă din 10 noiembrie: dacă nici oamenii președintelui nu ascultă de el, atunci ce să mai zicem de strașnicii „băieți de sistem”, de inevitabilii lui adversari din sistem, de „oamenii altora”, de funcționari sau ofițeri sau magistrați care au, vorba aceea, comanda în altă parte?

Asemenea îngrijorătoare confirmări nu vin de unele singure. Cîteva zile mai tîrziu am aflat din presă că, la conferința de presă, președintele a comis una din cele mai regretabile erori, ba chiar aș zice că s-a făcut de rușine. Sînt dintre cei care cred că dl Nicușor Dan greșește fundamental în privința Justiției. Așa cum îi dau dreptate în unele chestiuni, în privința Justiției nu-i dau deptate. L-am ironizat și eu cînd a anunțat, voinicește, un referendum judecătoresc despre CSM – o prostie, ceva absolut imposibil de organizat și fără nici un sens. Atunci, am înțeles că oricîte ore a pierdut prin tribunale judecîndu-se pentru diverse cauze civice, dl Nicușor Dan nu a înțeles marile probleme ale sistemului. Sau, mai precis, nu le-a înțeles pe toate. Așa cum se avîntase pe drumuri rătăcitoare atunci cînd promitea referendum, la fel se găsește acum, tot rătăcit, dar pe alte drumuri, în direcția opusă. Mi s-a părut foarte ciudat că a cerut magistraților care nu vor să fie încolonați în batalionul Savonea acte doveditoare că sînt persecutați, spunînd la conferința de presă că nici unul nu i-a adus acte și probe. Însă, cîteva zile mai tîrziu, o judecătoare a spus presei (hotnews.ro) că a trimis un asemenea dosar mai demult consilierului prezidențial de specialitate. Întrebat de judecătoare dacă l-a informat pe președinte, consilierul o bălmăjește. Situația e jenantă omenește și gravă instituțional. Din două, una: sau consilierul l-a informat pe președinte și președintele a uitat ori nu a spus adevărul la conferința de presă, sau consilierul nu l-a informat pe președinte și președintele a fost expus realmente acestei situații stînjenitoare în care documentele pe care el le cere se află de mult la Președinție.

În orice caz, senzația că dl Nicușor Dan nu stăpînește bine nici măcar curtea Palatului Cotroceni e neliniștitoare. În vremurile acestea, lipsa de autoritate politică și instituțională a președintelui este o vulnerabilitate pentru țară. Știu, președintele e singur, nu are partid și partidele zburdă prin birourile statului ca într-un sat fără cîini. Știu, dl Nicușor Dan nu e genul de zbir, e doar un oengist încăpățînat, provenit dintr-un matematician obișnuit să fie pe lume doar el cu ecuațiile din mintea lui. Știu și că e vina lui că e singur. Așa vrea să fie, nu e un dat, e alegerea sa. Dar statul acesta, prin însăși natura lui indisciplinat, samavolnic și contradictoriu, are nevoie de un președinte puternic azi mai mult decît oricînd.

Eu cred că nu e totul pierdut. Cred că dl Nicușor Dan poate deveni un președinte puternic. Încă mai poate. Dar timp mult nu mai are.

Share