În 2010 am participat la o tristă și frumoasă ceremonie de înmormîntare a unei doamne pe care, cu doar cîteva luni în urmă, o sărbătorisem la împlinirea venerabilei vîrste de 100 de ani. Pe lîngă parohul local, la slujbă a participat și un arhiepiscop. Pe acesta îl țin minte explicînd în predica sa cum că atingerea unei asemenea vîrste e un dar din partea Domnului, care poate astfel răsplăti un suflet curat, o viață plină de vrednicie. Știa poate ce spunea, dat fiind că el însuși se apropia de centenar, o vîrstă pe care, ulterior, aproape că a atins-o. La acea vîrstă era însă prea obosit ca să mai participe și la masa de după ceremonie. Parohul local însă, ceva mai tînăr, a onorat invitația rudelor și, după ce și-a îndeplinit oficiile preoțești dinaintea bucatelor, s-a încins la discuții cu mesenii. Știți cum discută oamenii despre politică și fotbal, chiar și la înmormîntări. Iar cum lucrurile se petreceau chiar în timpul Campionatului Mondial din Africa de Sud, unde echipa Argentinei a ajuns pînă în sferturile de finală, bineînțeles că a venit vorba despre meciurile și jucătorii de acolo. Preotul s-a pornit a ține o adevărată pledoarie pentru Lionel Messi. E drept că, la doar 23 de ani, acesta era un star, avînd deja un palmares pe care chiar fotbaliști celebri nu l-au atins într-o întreagă carieră. Ni s-a părut însă oarecum surprinzător ca un preot să-și expună așa o latură de mare fan al unui fotbalist.
Chiar dacă pe parcursul respectivei reuniuni s-au mai discutat și alte lucruri, cu toții am observat că, de cîte ori avea ocazia, preotul revenea la subiectul lui favorit. Messi în sus și Messi în jos. Dar am remarcat și că nu asupra recordurilor, a statisticilor sau a cine știe căror tehnici de dribling se concentra interesul preotului. El scotea în evidență cu totul altceva. Ne vorbea despre privirea senină și candidă a lui Messi, despre modestia care i se citea pe chip, despre altruismul pe care-l descoperise în jocul său. Întreaga echipă juca pentru el, dar și el juca pentru întreaga echipă, avînd un spirit de luptă și de sacrificiu ieșit din comun. Un băiat la locul lui și foarte muncitor. Cu așa un succes de nivel mondial, dobîndit la o vîrstă atît de fragedă, explica el, cîți nu s-ar fi pierdut sau nu ar fi devenit niște înfumurați? Lui Messi nu i s-a întîmplat asta. A știut să-și țină în frîu demonii și orgoliul, observa preotul. Pe scurt, el intuia la Messi un caracter și niște valori profund creștine, numai bune de dat drept exemplu tuturor. Într-acolo mergea de fapt cu pledoaria lui. Sigur, pentru că la început ratasem această miză a discursului său, eram puțin amuzați de conversație, iar la un moment dat, vecinul de masă chiar mi-a șoptit că poate ar trebui să-i atragem preotului atenția să nu se lase cumva confuzat de numele fotbalistului. Era doar Messi, nu Mesia…
Bineînțeles că nimeni n-ar fi putut să prevadă atunci că Messi va ajunge să joace chiar o a treia finală de campionat Mondial, după încă 16 ani, și că la vîrsta de 39 de ani va continua să fie cel mai bun jucător al Argentinei, cu o contribuție absolut decisivă în ascensiunea echipei pînă în marea finală. Dacă e să vorbim și de recorduri, Messi le-a depășit pe aproape toate cele posibile în cariera unui fotbalist. Cu Argentina a jucat trei finale ale Campionatului Mondial din care a cîștigat una, la Copa América a luat un titlu și a ajuns în alte trei finale, cu echipele de club a cîștigat de patru ori Cupa Campionilor Europeni, de zece ori campionatul Spaniei, de șapte ori Copa del Rey, și de două ori campionatul Franței. A primit de opt ori Balonul de Aur pentru cel mai bun fotbalist al anului și de trei ori Gheata de Aur pentru numărul golurilor marcate. I-au fost acordate zeci de alte premii și distincții importante. Dincolo de toate a fost și primul jucător dintr-un sport de echipă care a cîștigat peste un miliard de dolari. Pentru felul său de a juca fotbal a fost inventat un cuvînt special, introdus și în dicționarele de limba spaniolă: Inmessionante.
După „retragerea” sa la Inter Miami, în destul de modestul campionat al Statelor Unite, nimeni nu se mai aștepta să-l vadă într-o asemenea formă la încă un Campionat Mondial. Micul băiat al unui muncitor în fabrică și al unei menajere din Rosario, diagnosticat de la 11 ani cu deficit de hormoni de creștere, asemeni lui David și-a transformat handicapul în avantaj, uimind întreaga lume. Acum, nu vrem să cădem nici noi în vreo confuzie, nu e vorba totuși de un sfînt. Iar om fiind, o avea și el unele păcate. Se știe că în 2014 a fost judecat de un tribunal spaniol pentru că împreună cu tatăl său ar fi comis evaziune fiscală, pentru o sumă de cinci milioane de euro încasate din drepturi de imagine. A primit o pedeapsă de 1 an și 9 luni închisoare, dar cu suspendare. El a susținut că n-a știut nimic pentru că doar tatăl său s-ar fi ocupat de acele contracte. De altfel, e greu de crezut că el însuși ar fi avut nevoie să se aventureze intenționat într-o asemenea complicație. Altfel, în ciuda unei notorietăți planetare, care mai mereu atrage după ea probleme și căutări de noduri în papură, Messi a reușit să se țină, pe cît posibil, departe de mari scandaluri sau atacuri de presă.
Și acum mă gîndesc că poate e adevărat și important ceea ce văzuse în el acel preot: un exemplu de purtare creștinească. Poate că în asta rezidă puterea sa. Și tot așa, poate că, potrivit spuselor venerabilului arhiepiscop, longevitatea e un dar al Domnului. În cazul lui Messi fiind vorba, deocamdată, de o uimitoare longevitate sportivă.
Credit foto Lionel Messi: Wikimedia Commons
