Expresia la botul calului nu este greu de înțeles: chiar dacă experiența deplasării cu calul sau cu trăsura nu mai este una cotidiană, avem suficiente reprezentări culturale ale felului în care o persoană bea sau mănîncă ceva în picioare, pe fugă, fără a se mai așeza la masă sau după ce s-a sculat de la masă și e gata de plecare. Chiar dicționarele explică acest sens; în DEX, expresia este limitată la o situație foarte concretă: „A bea la botul calului = a bea încă un pahar, în picioare, la plecare; a bea ceva la repezeală”. Explicația este parcă desprinsă din cea formulată de G. Coșbuc, într-una dintre tabletele sale etimologice („ziceri explicate”): poetul evoca un „tablou idilic”: „Ţăranul «s-a cinstit» destul cu finii şi cu cumetrii, e gata de plecare, dar înainte de a încăleca, ţinîndu-şi calul de frîu, e silit să mai bea un păhar, cel din urmă, «la botul calului»“ (Telegraful român, 1897). Nu mult diferită este descrierea pe care o oferea, în 1938, D. Florea-Rariște, în articolul „Din limbajul școlarilor (studenți și elevi)”: „a bea la botul calului, «a bea pe fugă», stînd, de regulă, în picioare, lîngă tejghea, sau în depozit, lîngă butoi. Explicaţia cred că vine de la obiceiul pe care-l au mulţi de a ruga pe oaspeţii gata de plecare şi pe care-i aşteaptă afară calul înhămat la trăsură să mai bea un pahar de despărţire afară «la botul calului»” (p. 211). Și Sextil Pușcariu, în Limba română (1940), evoca un scenariu asemănător: „Dacă chefliii se hotărăsc în ultimul moment să mai bea – de obicei din picioare – o sticlă de vin, ei zic că beau la botul calului. E un termen al cărăuşilor, care, înainte de a pleca de la cîrciuma înaintea căreia au oprit căruţa, mai beau un pahar stînd înaintea cailor gata înhămaţi” (ediția din 1976, p. 364).
Explicația este foarte credibilă, dar trebuie observat că foarte repede în imaginația vorbitorilor nu a mai contat ultimul pahar, la plecare, pentru că în prim-plan a trecut consumul rapid al celui aflat în trecere – ca la un bufet modern sau ca la restaurantele cu servire la mașină, de tip drive-in. Aceasta este situația evocată de Caragiale, în „Repausul dominical“, cu adaosul ironic al prelungirii aparentului provizorat în trecerea pe la un local: „Aerul de la Şosea ne face mult bine. Ajungem la Lăptărie. Plin! [...] Cîte un pahar de şampanie, la botul calului! – etc.!! etc.!!!”. Scena apare și în alte texte, la alți autori „Ajungînd în dreptul ușei cîrciumei alipite de birt, Darac zise: – Știți ce, băieți? Cîte un pahar la botul calului. – Bună idee” (N.P., „Un simplu tablou”, în Universul, 5.09.1889). Multe dintre utilizările actuale ale expresiei păstrează acest sens: „Poți lua ceva de băut «la botul calului» și să o iei înapoi către pîrtie” (amfostacolo.ro); „În loc să mîncați în picioare, «la botul calului», instalați-vă confortabil” (formula-as.ro). Originea expresiei și legătura cu un tip de local fără pretenții, în care se poate consuma ceva rapid, într-o scurtă oprire, a făcut ca sintagma La botul calului să devină numele glumeț al multor restaurante din toată țara. Lucrul era valabil și în trecut („Cîte cîrciumi nu au firma: La botul calului!”, Albina, 1911), este valabil și azi.
În momentul de față se manifestă totuși o tendință de a reinterpreta expresia, de a o aplica – derutant – altor situații. Pentru unii vorbitori, caracterul expeditiv al consumului de băutură la botul calului, poate și analogia cu expresii cu sens spațial (de tipul la doi pași) au făcut ca sensul să alunece către ideea de înlesnire, de lucru aflat la îndemînă sau chiar pur și simplu în apropiere: „Drept răsplată că le-a fost adusă apa la «botul calului», cîțiva localnici din Teliu au vandalizat cisternele” (bizbrasov.ro); „Prin Fool HD îți aducem la botul calului artiști renumiți și spectacole mișto” (iabilet.ro); „Materialul de construcție se găsea din belșug chiar «la botul calului»: piatră din munte și lemn din pădurile bogate” (lumeasatului.ro); „Nu cumva confortul de a nu mai locui în oraș e dublat de un disconfort care împinge lucrurile spre minus? Cum e să nu mai ai piață, supermarket și spital la botul calului?” (forumgrecia.ro); „timișorenii au apă sfințită la botul calului, cum ar veni, adică la robinete” (eazi.ro). Uneori sensul atribuit expresiei este „simplu, rapid”, în contexte care nu mai au nimic în comun cu băutul sau mîncatul: „Hai să nu sărim cu toții pe G.C. că se plânge de trafic de ani de zile și nu a făcut nimic în privința asta [...], ar fi prea la botul calului” (zoso.ro); „am și făcut, la botul calului, analiza unora dintre spectacolele difuzate de- a lungul ultimului an” (revistatango.ro). Acest sens este chiar explicitat într-un mesaj publicitar: „Ai tot ce ai nevoie pentru afacerea ta, la botul calului! Adică foarte ușor, rapid și la-ndemînă!” (instagram.com).
Cum se vede, chiar expresiile transparente riscă să capete sensuri deviante.
Rodica Zafiu este profesor dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).
