Corupția n-a încetat niciodată să fie al șaselea cerc. Nimic de mirare. Ca oriunde, cu cît mai multă bunăstare, cu atît mai mulți încearcă să lingă peste rînd din borcanul cu miere. Venerabilii membri ai CIO au fost prinși cu atît de multe matrapazlîcuri încît, la sfîrșitul anilor ’90, cîțiva dintre „nemuritori” au trebuit aruncați din Olimp, ceea ce era de neconceput pînă atunci. Din CIO nu ieșeai decît cu picioarele înainte. Atunci, însă, au zburat cu capul prin fereastră. Pentru a vota Salt Lake City ca gazdă a JO de Iarnă 2002, unii au primit bani cash (ca orice combinator de la colțul străzii), burse universitare pentru odrasle, călătorii de lux sau arme de vînătoare. Cred că ar fi luat și niște baxuri de hîrtie igienică la o adică. Oamenii mănîncă pe gratis oriunde, deci n-ar fi prisosit. Așa că ceasul de lux primit de la o societate de criptomonede și alte acuzații de fraudă în ce-l privește pe Radoslaw Piesiewicz nu sînt, în sine, o surpriză. Cum nici apărarea lui. A dat de înțeles că ar fi un joc politic. Se poate. Ce nu e politic în ziua de azi? Dacă ai primit o bijuterie de aproape 50.000 de euro e curat politic. Politica buzunarului personal. Două faze (aproape) simpatice au decurs din acest eveniment. Întîi: conform cu statutul, Piesiewicz nu poate fi demis, deci va continua să stea în fruntea comițiului, din arest, pînă i se va da de cap acestui nod gordian. Imaginați-vă cum vor veni unii cu hîrtiile la vorbitor ca să le semneze deplasările. În fine, bucuria nestăvilită a rușilor, care speră ca Polonia să fie exclusă de la viitoarele Jocuri Olimpice. Asta pentru că e una dintre cele mai vehemente adversare ale revenirii soldățeilor cu tricou și șort ai lui Putin în competițiile internaționale. Sigur, această pedeapsă nu se va întîmpla. Efluviile de satisfacție au, în sine, ceva patetic, de „ba pe-a mă-tii!”. De după gratiile sportive, rușii fac mișto de alți pușcăriași. O adevărată cultură a gulagului minții.
