Septembrie 1945, Golful Tokyo, Japonia.
La bordul navei USS Missouri urmează să se desfășoare o scenă semnificativă din istoria omenirii: semnarea instrumentului de capitulare a Japoniei în fața Aliaților.
Pe o masă cu suprafața imprimată cu pete de cafea, adusă pe punte din sala de mese a navei de război, sînt așezate două exemplare ale tratatului de capitulare, unul pentru partea japoneză, altul pentru Aliați. De o parte a mesei se află delegația oficială japoneză, iar de cealaltă parte delegația ce reprezintă Aliații. După ce generalul american Douglas MacArthur citește un discurs de introducere, ceremonia de semnare propriu-zisă poate începe. Sînt invitați să semneze liderii japonezi, iar apoi urmează semnăturile celeilalte părți.
Generalul MacArthur, Comandantul Suprem al Puterilor Aliate, semnează pentru toate țările aflate în război cu Japonia, iar apoi reprezentanții direcți ai unor țări, oficiali militari de rang înalt, își pun semnătură pe instrumentul de capitulare. Statele Unite ale Americii, China, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, URSS, Australia, Franța, Țările de Jos, Noua Zeelandă; printre acestea și Canada, reprezentată de colonelul Lawrence Cosgrave, un militar cu grad mai mic decît colegii săi din restul statelor semnatare. Acesta era atașat militar al Canadei în Australia și reprezenta cea mai potrivită opțiune de ofițer militar care putea ajunge la timp la locul ceremoniei pentru a-și reprezenta țara. Cînd îi vine rîndul să semneze tratatul istoric, colonelul Cosgrave, probabil și din cauza unui defect de vedere pe care îl avea, sare rîndul din greșeală și scrie pe locul destinat delegatului francez. Semnatarii ce succed Canadei iscălesc în continuarea documentului, deci pe alt rînd decît cel corespunzător țării fiecăruia dintre ei. Noua Zeelandă rămîne astfel fără rînd marcat pe actul oficial, iar delegatul acesteia își pune semnătura pe un spațiu alb.
Adierea unui potențial mic incident diplomatic sufla pe puntea USS Missouri întrucît japonezii au dat de înțeles că nu vor accepta un document viciat. Soluția? Dintre cele mai simple. Aplicată de mîna altui general american, Richard Sutherland, care a tăiat numele țărilor tipărite și a scris cu stiloul fiecare țară corespondentă corect semnăturii. Pentru un plus de legitimitate și-a adăugat și inițialele în dreptul fiecărei corecturi. Japonezii au aprobat. Al Doilea Război Mondial se încheiase cu și sub toate formele.
Istoria a continuat. Martoră că cel mai bun mod de a corecta o greșeală este, adesea, și cel mai simplu.
Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitoare, coprezentatoare și coautoare (comentariu și scenariu) a serialului documentar România construită.
