Despre anxietate se spune că ar fi o „teamă fără obiect”, nejustificată de vreun pericol iminent, palpabil. Neliniște și îngrijorare, provocate de stres, gînduri negre legate de viitor. Uneori, este influențată genetic ori cauzată de anumite dezechilibre chimice. Manifestările ei – puls accelerat, respirație îngreunată, amețeli, dar și iritabilitate, dificultăți de concentrare, insomnii – se accentuează dacă se trece de la stadiul ușor la cel cronic, iar anxietatea poate duce la atacuri de panică, teamă de anumite situații cotidiene, fobii.
În cartea The Upside of Stress, psiholoaga Kelly McGonigal, cadru didactic la Universitatea Stanford, încearcă să contrazică opinia potrivit căreia stresul și anxietatea ne afectează doar negativ, deci trebuie evitate cu orice preț. E de părere că stresul te poate ajuta să crești, să fii mai inteligent, mai puternic, mai concentrat, chiar mai curajos. Activează capacitatea creierului de a învăța din experiențe, din provocări, din eșecuri. Stresul trebuie să fie, prin urmare, scrie McGonigal, înțeles, acceptat, folosit în avantajul tău. La fel, și anxietatea are o parte pozitivă, care poate fi apreciată: indiferent cum este resimțită, scopul ei e să ne protejeze, să ne țină în siguranță, să ne facă să evităm orice pericol real sau doar imaginat.
Anxietatea este un comportament învățat, nu ceva cu care ne naștem. Ce o generează diferă de la o persoană la alta și ține de experiențele de viață ale fiecăruia și de fire: te poți teme de spații deschise sau sufoca în unele prea mici, îți poate fi frică de cîini, de păsări, de trenuri, să ieși din casă, să faci ceva nou. Oricum ar fi, cercetările arată că schimbarea manierei de a gîndi în privința anxietății o face pe aceasta să fie mai ușor de tolerat.
Există mai multe moduri de a-ți chestiona și explora anxietatea. Un articol din Psychology Today, numit Practical Tips on Changing Anxious Thoughts / Sfaturi practice pentru schimbarea gîndurilor anxioase și apărut în 2023, sugerează punerea față în față, în scris, a temerilor și a faptelor reale. Întîi, chiar dacă pare contraintuitiv, răspunzi concret întrebărilor legate de anxietățile tale. Ce s-ar putea întîmpla dacă nu acționezi din frică sau îngrijorare? Dar dacă eviți respectiva situație, dacă nu rămîi în alertă? Dacă nu faci nimic special pentru a fi în siguranță? Iar apoi intri mai în profunzime. Ce credințe ale tale fac anxietatea să fie cel mai potrivit răspuns? Ce experiențe nefericite din trecut contribuie la îngrijorările tale prezente? Ce spune această frică despre tine, despre ceilalți, despre lume? Ideea este să iei fricile în serios, nu să le tratezi ca pe ceva irațional. Tocmai de aceea, începi prin a scrie tot ce le justifică.
Apoi, notezi fiecare fapt care sugerează că îngrijorările tale sînt nejustificate – detaliat, pedant. Rememorezi orice ar putea fi o dovadă că frica ta nu are nici o temelie. Dacă desenezi un tabel cu două coloane, pe cea din stînga, rînd după rînd, scrii fricile, îngrijorările și gîndurile alarmante, iar pe cea din dreapta faptele, lucrurile clare, logice, simplul exercițiu de a nota toate aceste aspecte te face să cîștigi distanță emoțională, să vezi fricile dintr-o altă perspectivă și, astfel, să le mai diminuezi puterea. Cînd ești anxios, nu mai ai capacitatea de a vedea clar lucrurile, de a le aprecia obiectiv. Temerile care apar cînd partea primitivă a creierului tău este activată sînt înlocuite, prin intermediul acestui tabel „frici vs. fapte”, cu gînduri logice, factuale. În cele din urmă, poți compara numărul de cazuri în care frica ta a prezis corect o catastrofă cu cel al situațiilor în care nimic din ce te-ai temut nu s-a mai întîmplat. Ascultă statistica.
O altă armă împotriva anxietății, sugerată de Psychology Today, este un exercițiu numit „Regula universalității”. Este testată credibilitatea unui gînd care ne provoacă panică formulîndu-l ca pe o regulă universală, aplicabilă tuturor, adevărată pentru toți. Spre exemplu, „Am făcut o greșeală la muncă, șeful mă va crede incapabil și mă va concedia” devine „Oricine face o greșeală la muncă este concediat”. Sau, mai potrivit perioadei din februarie în care ne aflăm, „Partenerul meu m-a părăsit, nimeni nu mă va mai iubi vreodată” reformulat în „Nimeni n-a mai regăsit dragostea după o despărțire”. Cît de credibil vi se mai pare?
Credit foto: S. Chea, flickr
