Cînd inginerul francez Gustave Eiffel a construit turnul din Paris care îi poartă numele, inaugurat în 1889, s-a gîndit (inginerește) că nu i-ar strica un mic cabinet personal în turn. Nu oriunde, ci la nivelul cel mai înalt al construcției, al treilea. Așadar, a proiectat și construit, pe la aproape trei sute de metri înălțime, un spațiu amenajat cu trei birouri, o canapea, o masă, bucătărie și baie.
Aplicațiile moderne de numărat diverse și orice i-ar fi indicat domnului Eiffel mai bine de o mie de trepte de la etajul al doilea pînă la cabinetul său, unde probabil uneori se așeza comod pe sofa și admira panorama impresionantă oferită de capitala Franței. Sau, și mai probabil, se instala la birou și mai schița vreun proiect, ori mai cerceta asupra celor mai noi tehnici și tehnologii în materie de construcții, precum cea brevetată de inginerul român Gheorghe Pănculescu referitoare la procedeul de pre-asamblare a elementelor metalice, pe care, de altfel, Eiffel a adaptat-o și a folosit-o la realizarea turnului său parizian. Inginerul Pănculescu se bucura de aprecierea și respectul lui Gustave Eiffel, ba chiar a lucrat la compania acestuia, Société des Établissements Eiffel. Revenind, cînd nu se relaxa clătindu-și ochii cu priveliștile încîntătoare sau nu îi solicita lucrînd, știm sigur că Gustave Eiffel primea oaspeți în studioul său de la înălțimea înălțimilor, cum ar fi regele George I al Greciei, Leopold al Belgiei și Thomas Edison.
Încă de cînd Turnul Eiffel a fost deschis publicului (6 mai 1889), drumul dintre cele trei etaje s-a făcut atît prin intermediul lifturilor cu propulsie hidraulică, cît și pe scări. Întorcîndu-ne exclusiv pe cele peste o mie de trepte în spirală dintre etajul al doilea și cel de-al treilea care duceau spre biroul lui Eiffel, se pare, însă, că publicul nu a avut acces la acestea, ori accesul a fost unul limitat de-a lungul timpului. În 1983, porțiunea respectivă de trepte a fost dezafectată și împărțită în douăzeci și patru de secțiuni, ce au devenit obiecte de muzeu (la Musée d’Orsay, par exemple) sau au ajuns în posesia unor persoane private pentru ca ulterior să constituie obiectul unor licitații. O astfel de licitație va avea loc chiar luna aceasta (mai a.c.) la Paris, unde se va pune în vînzare o porțiune de paisprezece trepte de oțel din scara lui Eiffel.
Cineva „va urca” pe scările istorice ale lui Gustave Eiffel „la el acasă”. Iar asta (deși teoretic este estimat a costa între 120.000 și 150.000 de euro) nu poate fi măsurat de nici o aplicație modernă.
Rubrică susținută de Garanti BBVA
