Popularul prezentator britanic Jeremy Clarkson spunea, într-unul dintre episoadele Top Gear, că a-ți cumpăra o Skoda este exact ca atunci cînd decizi să-ți petreci o vacanță în Germania. Adică va fi perfect organizată, serviciile vor fi excelente, perfect corespunzătoare banilor pe care i-ai plătit, dar de fapt nu va fi locul în care îți doreai cu adevărat să mergi. Eu nu de Skoda voi vorbi acum, ci de Germania. Sigur, poate că nu e o țară pentru care să faci o pasiune, poate că n-are chiar frumusețile Italiei sau Spaniei, splendorile Franței sau lumina și plajele Greciei. Dar asta nu înseamnă s-o ocolești sau doar s-o traversezi de cîte ori mergi într-o vacanță. Uneori, merită să te oprești și acolo. Dincolo de avantajele standard amintite de Clarkson, Germania poate rezerva și destule surprize. Ca, de pildă, un tur cu bicicleta prin jurul lacului Constanța (Konstanz, cum îi zic ei).
Pentru cei obișnuiți mai degrabă cu porturile mediteraneene, o combinație dintre catedrale gotice, străduțe cu case germane de povești și cheiuri pline de catargele velierelor oferită de salba de localități de pe malul acestui lac e de un pitoresc inedit. Avînd în fundalul apropiat dealuri verzi împădurite şi în cel depărtat Alpii cu crestele înzăpezite, peisajul devine de-a dreptul încărcat, tot așa cum încărcate sînt decorațiunile bisericilor din zonă, în stil baroc sau rococo. Cum e, de exemplu, catedrala de la Birnau, colorată cu mult roz și maro, la interior și la exterior, care e vizitată pentru a i se „vîna” ceasurile. Asta pentru că e garnisită cu zece ceasuri de mai multe feluri, solare, lunare, mecanice, deloc ușor de descoperit pe suprafețele ei complicate. Și la Salem, în apropiere (nici o legătură cu localitatea din America vestită pentru procesele vrăjitoarelor), se află o fostă mănăstire cisterciană, cu un palat impresionant, pătrățos și destul de sobru pe dinafară, dar uimitor de bogat decorat pe dinăuntru. Explicația acestui contrast este că împodobirea interioară a unor săli a fost refăcută în stil rococo după secularizarea abației, cînd construcția a intrat în proprietatea ducilor de Baden. Există acolo o bibliotecă fabuloasă și o sală grandioasă care aproape că poate rivaliza cu sala de bal de la Schönbrunn.
Și aici, ca și la Birnau însă, toate plăcile, afișele și pliantele cu explicații sînt exclusiv în limba germană. Vizita în palatul din Salem se face doar cu un ghid, care deschide pe rînd ușile încăperilor și explică o mulțime de lucruri grupurilor de turiști, dar tot numai în germană. Chiar și primul recepționer peste care am dat la Uberlingen ne-a lăsat fără cuvinte spunîndu-ne din capul locului că nu înțelege engleza. E adevărat că și turiștii din zonă sînt în marea lor majoritate nemți și de obicei trecuți de o vîrstă. În general, e vorba de un turism liniștit și domestic (Skoda?).
Apropo de vehicule și de remarcile lui Clarkson însă, bicicletele electrice pe care le-am închiriat de la acel hotel s-au dovedit perfecte. Întrebînd cît mă ține bateria, fata care mi-a dat-o în primire a zis fără ezitare: „All day!”. Și într-adevăr, după vreo patru ore de pedalat, parcă doar la vale ca efort, deși în realitate urcam și pante de deal destul de înclinate, s-a descărcat doar o șesime din baterie. Pentru distanțe de zeci de kilometri, navetă sau diferențe de nivel mai pronunțate e o invenție ideală. Te ajută la pedalat mai mult sau mai puțin, în funcție de nivelul pe care îl alegi. E totuși un vehicul mult mai scump decît o bicicletă obișnuită.
Piste de biciclete sînt pretutindeni în regiune, iar în cea mai mare parte sînt complet separate de partea carosabilă, adesea paralele cu calea ferată. Între localități vei găsi întotdeauna și un traseu aproape exclusiv pentru bicicliști. De altfel, turul lacului Constanța cu bicicleta a devenit un soi de turism tradițional, practicat după cum am observat și de foarte mulți vîrstnici. Aceștia au acum și un ajutor binevenit tocmai prin dezvoltarea bicicletelor electrice. Există variante de tur complet al lacului, în care firma organizatoare se ocupă de transportul bagajelor de la un hotel la altul, în vreme ce turiștii rămîn doar cu grija parcurgerii traseului și a vizitării obiectivelor interesante. În total, e vorba de aproximativ 300 de kilometri prin trei țări, Germania, Elveția și Austria. Atît de mare e lacul.
Mă tentează o comparație care, din păcate, nu poate fi decît de tot rîsul. Suprafața Snagovului este, cu destulă precizie, de o sută de ori mai mică decît a lacului Constanța. Cu toate astea, un tur al Snagovului ar fi probabil mai complicat. Nu există piste speciale și nu sînt șosele sau alei care să descrie cît de cît conturul lacului. Într-un asemenea tur, presupunînd că ți-ai propune în mod forțat așa ceva, ai vedea rareori lacul. Ai trece printr-o serie de sate și comune, unele cu vile foarte luxoase, dar cu locuri virane pline de mizerii între ele, altele cu case mai prăpădite unde ai avea însă ocazia să asculți diverse muzici puse tare de localnici, ai fi nevoit să străbați alei cu asfaltul răscolit sau porțiuni de drum foarte aglomerate și periculoase, precum DN1. În unele locuri ai avea de suportat gaze de eșapament în exces, în altele te-ai confrunta cu grele miasme mai mult sau mai puțin naturale. Nu știu dacă autoritățile s-au gîndit vreodată să înlesnească un asemenea tur, dar probabil că, și dacă ar încerca, s-ar lovi de opoziția unor proprietari influenți care n-ar consimți nici în ruptul capului să cedeze ceva din dreptul lor inalienabil și irefutabil de a avea curtea pînă la mal și chiar dincolo de mal.
.jpg)
