Să ne imaginăm acest scenariu plauzibil: doi prinți ajung pe mare, dinspre est, în stațiunea Gura Portiței din Delta Dunării cu un iaht alb pe nume „Nasledovanie” („moștenire” în limba rusă). Fermecați de frumusețea insulelor nou formate la suprafață, pe care păsări rare locuiesc într-o solitudine naturală și echilibrată, cei doi înoată pînă la mal. Este de ajuns o privire pentru ca gîndul care a încolțit să se transforme în viitorul cel mai probabil al acestui loc care are deja un nume. Dar insula este descoperirea lor, așa că trebuie să le poarte numele. Desculți, calcă pe nisipul peticului de pămînt și, începînd de acolo, se decide soarta unei lumi fericite: aici va fi un complex turistic!
Nu contează în țara cui ești, știi că, fiind prinți și prințese, întotdeauna se vor găsi soluții pentru a vi se face pe plac. Iată de ce criza politică din Albania are relevanță în prezent pentru toate statele lumii.
În Albania, din 31 mai 2026 și pînă în prezent, în fiecare zi au loc proteste de stradă după ce Jared Kushner, cumnatul lui Donald Trump, împreună cu Ivanka Trump, soția lui Kushner și fata președintelui Statelor Unite ale Americii, au avansat proiecte imobiliare în două zone protejate din Albania, respectiv în laguna Narta și în insula Sazan – o fostă bază militară. Proiectul imobiliar urmează a fi dezvoltat pe o suprafață de 437 de hectare, construcții care vor acoperi jumătate din suprafață pe o distanța de 15 kilometri și care vor costa patru milioane de euro.
Cea mai recentă știre despre proiectul imobiliar dezvoltat de Jared Kushner în Albania este aceea că terenul pe care este planificată construcția a fost vîndut după falsificarea actelor de proprietate ale acestor terenuri de către omul de afaceri albanez, stabilit în Miami, Artur Shehu. Acesta este acuzat de spălare de bani proveniți din traficul de droguri și ar fi vîndut, în luna aprilie a acestui an, terenuri protejate de lege de-a lungul coastei Marii Adriatice către una dintre companiile care vor dezvolta ansamblul turistic și care reprezintă interesele lui Kushner. Cumpărătorii susțin că nu cunoșteau la data achiziției suspiciunile de fals ale actelor de proprietate. Între timp, o structură specială anticorupție denumită „SPAK” din Albania instrumentează un caz amplu încă din luna iunie împotriva omului de afaceri albanez. În ultimele zile, celebra cîntăreață de origine albaneză Dua Lipa s-a alăturat cauzei protestatarilor.
Imaginea angelică a Ivankăi Trump povestind despre cum „a descoperit”, alături de soțul ei, insula de o frumusețe nebănuită, precum un diamant care aștepta să fie șlefuit de maestrul care îl poate valorifica – așa cum spune aceasta, „la adevăratul său potențial” –, și gardurile de sîrmă ghimpată înșiruite de-a lungul unei lagune care este locuită de păsări flamingo subliniază diferența dintre omul bogat care consideră că este de ajuns să arate cu degetul pentru a avea ceea ce își dorește și executantul care delimitează cu buldozerul teritoriul stăpînului dincolo, față de care va rămîne aservit totdeauna. Singura justificare a Ivankăi este aceea că insula era acolo: „[...] de fapt, așa am găsit-o”, declară aceasta în cadrul unui podcast recent.
În istorie, sînt momente cînd oamenii vor o schimbare și sînt gata să riște orice consecință decurge din protest. La debutul oricărei opoziții sociale, schimbarea intenționată de majoritate nu este întotdeauna clară; mai întîi apar reacții emoționale, strigăte și revendicări. Fundamentul indignării este reprezentat de faptul că societatea înțelege că vocea oamenilor nu (mai) contează pentru Guvern și astfel este „inițiată o ruptură în ordinea lucrurilor” (Swyngedouw, 2018).
În Albania, protestatarii sînt convinși că actualii lideri sînt reprezentanții unui establishment demodat care trebuie să plece. După ce protestatarii s-au ciocnit violent cu forțele de ordine în Narta, mișcarea anti-imobiliară a luat amploare, zeci de mii de oameni manifestînd în plină stradă. O lună de zile a trecut de la începutul acestor mișcări sociale, iar revendicările localnicilor depășesc cadrul dezvoltărilor imobiliare: prim-ministrul Edi Rama trebuie să fie arestat împreună cu principalul reprezentant al Opoziției, Sali Bersha.
Motivul pentru care bogaților li se cuvinte este că vor găsi, în cele mai multe dintre cazuri, concursul unui regim care este dispus să își vîndă țara. În astfel de cazuri, societatea este nereprezentată – dimpotrivă, este sfidată. Iar cînd societatea este nedreptățită de multă vreme, atunci cînd se acumulează frustrarea neputinței, imaginea unei păsări flamingo murdare de noroi devine scînteia restauratoare a unei noi lumi: reprezentanții LGBTQ din Albania își strigă drepturile, naționaliștii cer instaurarea „Marii Albanii”, drepturile animalelor sînt revendicate de ONG-uri alături de protejarea mediului înconjurător și în alte zone din țară, nu numai în cele două locații vizate de interesele elitei. Este un fapt de-a dreptul derutant să observi cum, de-a lungul istoriei, regimul de guvernămînt nu reușește să distingă între momentul în care ar trebui să-și mențină puterea prin continuarea propriilor politici și cînd își poate păstra autoritatea cedînd revendicărilor poporului. Tocmai această imposibilitate de a distinge între realitatea în care trăiește sistemul și cea în care trăiește poporul este prima și cea mai definitorie dovadă a învechirii respectivului sistem și a faptului că nu a fost destituit la timp.
Unui protest care durează i se vor alătura toți cei care au pentru ce să protesteze. Toate subiectele își vor găsi platforma, alături de cel de la care a pornit dezbaterea. Acest protest, însă, este despre regimul de guvernămînt din Albania, tot la fel cum este și un protest anti-Trump. Ceea ce e cu adevărat interesant este că fiecare subiect de la care pornește și care reprezintă mișcarea socială din Albania ajunge a fi o manifestare împotriva lui Trump și a ceea ce înseamnă modul liderului de la Casa Albă de a face politică: favorizarea răspîndirii intereselor unei elite în orice colț al lumii, indiferent cine-l locuiește.
Îmi place de Edi Rama pentru că are gesturile unui om public cu o excentricitate care îmi stîrnește curiozitatea: a îngenuncheat pe covorul roșu înaintea premierului Italiei Georgia Meloni la una dintre întîlnirile oficiale ale liderilor celor două state, iar la summit-ul NATO de la Ankara a atras atenția cu vestimentația aleasă pentru acel eveniment frust: costum, cravată și adidași albi. Pictor de renume pe plan internațional, fost profesor la Academia de Arte din Tirana și fost jucător de baschet, a revenit în politica Albaniei în 1998 după ce a emigrat la Paris, fiind bătut în 1997 de agenți de securitate albanezi și ajungînd aproape de moarte. Astăzi, este hotărît să acorde sprijinul dezvoltatorilor pentru a demara și finaliza proiectul imobiliar, în timp ce poporul se împotrivește.
În cadrul unui interviu recent acordat postului de televiziune Deutsche Welle (https://www.youtube.com/watch?v=Ah8wkfW5URY&t=23s), fiind întrebat despre criza de încredere pe care cetățenii albanezi o exprimă împotriva arhitecturii puterii exercitate acum în republica est-europeană, Edi Rama explică: „În momentul de față, în Albania încrederea nu este pierdută, în Albania putem observa desfășurarea unei frumoase expresii de libertate, a actului democratic în acțiune, a unui bulevard care aparține oamenilor proveniți din toate păturile sociale, care au puncte de vedere proprii și care își doresc ca vocile lor să fie auzite. Astfel, toate acestea sînt posibile datorită deschiderii țării noastre și nu reprezintă o problemă pentru Albania”. Interlocutoarea remarcă abilitatea politicianului de a pivota pentru a-și conferi un avantaj și continuă de această dată mai direct: „Dacă viitorul Albaniei arată precum un resort turistic construit de Trump-Kushner, ce spune asta despre Albania pe care vă doriți să o creați?”. Premierul ripostează: „Mi se poate face morală în privința multor lucruri, mi se poate face morală în privința economiei, a aspectelor de ordin juridic, în privința agriculturii sau a sănătății, dar nu mi se poate face morală asupra unui singur lucru: frumusețea. [...] Transformarea spațiului public și transformarea orașelor fac parte din drumul meu și dacă Albania găzduiește în prezent 12 milioane de turiști anual este grație acestui efort. Deci frumusețea este ceva în care cred și pentru care lupt. Dumneavoastră aduceți în discuție nume de persoane pentru că aveți o prejudecată. Nu pot să răspund la întrebare pentru că aduceți în discuție nume de persoane”. Ceea ce sugerează că persoanele din spatele proiectului imobiliar nu sînt importante pentru înțelegerea situației, ci o idee mai mare, o perspectivă pe care poporul încă nu o vede. Observăm și faptul că președintele Donald Trump utilizează în exces cuvîntul „frumos” și apostrofează jurnaliștii în față, ceea ce pare a fi o practică preluată de toți liderii care sînt chestionați public despre politicile lor controversate.
Dar în Albania oamenii protestează pentru că nu simt că sînt consultați democratic în privința deciziilor Guvernului, se simt invizibili în fața administrației publice. O manifestație care durează în timp este mai mult decît un fapt social, este o încercare a celor care au devenit „inexistenți” de a schimba lumea din interiorul lumii, respectiv de a produce un nou mod de a conviețui în cadrul respectivei comunități (Swyngedouw, 2018, 134). În cazul Albaniei, vedem instaurarea unui regim de guvernare viitor, dar observînd încă de la început modul în care se desfășoară evenimentele, ne asumăm o predicție: un nou premier nu va fi instalat foarte curînd. Edi Rama va ceda o parte din teritoriul vizat de Kushner și va rămîne cel puțin deocamdată în funcție; Kushner va restrînge proiectul imobiliar care se va construi totuși în afara zonelor protejate, iar societatea se va mulțumi cu un scop atins pe jumătate. Albania nu își va periclita drumul spre Uniunea Europeană, iar păsările flamingo și țestoasele vor continua să viețuiască în locul în care în Albania s-a produs o decisivă ruptură ideologică.
Revenind la insula din Delta Dunării, teritoriile și resursele sînt în prezent rediscutate politic de liderii unor state, așa cum este cazul insulei Margarita din Venezuela, al Groenlandei, al Taiwanului sau al unei părți din Ucraina. Nu este prima dată cînd pierderea unor teritorii este anticipată și în țara noastră prin vocea unor analiști politici, jurnaliști și chiar politicieni. Luînd în considerare disputele din interiorul Albaniei, mă întreb ce vor spune politicienii noștri dacă, într-o vară, un oligarh sau un „tech-bro” va revendica pămîntul „descoperit” în Delta Dunării. Dar noi, poporul?
Alexandru Gheorghe este jurist și doctorand în Filosofie politică și morală la Școala Doctorală a Facultății de Filosofie din București.
Credit foto: Wikimedia Commons
