.jpg)
NU ÎN ULTIMUL RÎND, DESCHIDEREA UNUI SCANDAL UNIC PRESUPUNE ORICE ALTCEVA DECÎT RITUALURI ÎN GRUP CU UN MANECHIN CARE LATRĂ, PENTRU A EXCLUDE POSIBILITATEA CA UN INTERVAL DE DOUĂ SĂPTĂMÎNI SĂ AFECTEZE SITUAȚIA
● O știre de zile mari: InfoCons Protecția Consumatorilor și Teatrul Naţional de Operetă și Musical „Ion Dacian” au semnat un Protocol de Colaborare dedicat Protecției Consumatorilor de Artă și Cultură, „prin promovarea accesului la informații corecte, transparente și relevante despre evenimentele și proiectele culturale desfășurate de cele două instituții”. Ceea ce ne garantează că, de acum încolo, nu vom mai avea parte de afișe decolorate, anunțuri eronate, reprezentații anulate, spectacole nepunctuale, sonorizări defectuoase, falsete și cîntăreți răgușiți, pițigăiați sau supraponderali. Nu în ultimul rînd, colaborarea dintre cele două instituții presupune ca la sediul Infocons să se desfășoare regulat spectacole de musical sau operetă, iar la Teatrul de Operetă să aibă loc cît mai multe raiduri ale Protecției Consumatorului. (M. P.)
● În Philadelphia a apărut o problemă neobișnuită. Sub capacul unei canalizări dintr-o parcare s-a instalat un roi de albine. Locuitorii au apelat la un apicultor pentru a scoate albinele de acolo. Deschiderea capacului ar putea fi periculoasă, roiul ar putea deveni agresiv, așa că specialistul a apelat la metode mai subtile de atragere a albinelor afară. Oamenii se întreabă însă, amuzați, și dacă albinele din canalizare produc miere și ce fel de miere e aceea. (A. M.)
● Un nou proiect legislativ vrea să aducă românii înapoi din străinătate, prin înființarea unui Ghișeu Unic pentru Diaspora (GUD), care să elimine birocrația. Cred, cu toată tăria, că dacă ar exista un Ghișeu Unic pentru Emoțiile Provocate de ANAF, s-ar forma o coadă mult mai mare decît la cel pentru diaspora. (S. G.)
● De curînd, celebra casă de modă Chanel a lansat la Paris un nou model de sandale care a stîrnit un mare scandal. Iar asta nu pentru că sandalele nu ar fi fost frumoase și luxuriante, ci pentru că erau pe jumătate terminate, căci pantoful nu acoperă decît călcîiul, laba piciorului fiind în întregime pe sol de la călcîi în jos. Sandalele pe jumătate terminate vor intra în curînd la vînzare pe site-ul Chanel și vor avea multe zerouri în coadă. (I. M.)
● Cîteodată, lipsa unui titlu poate fi chiar titlul unei cărți. Iată, de pildă, Le livre sans titre. À l’usage de ceux qui sont éveillés, & de ceux qui sont endormis (Cartea fără titlu. Pentru cei care sînt treji & pentru cei care sînt adormiți) de M. Coutan, apărută în 1778, din care citez: „Oricine ai fi, Cititorule, tu dormi sau ești treaz. Dacă ești treaz, citește această Lucrare, te va adormi. Dacă simți că te cuprinde somnul, ia-o în mînă, te va trezi“. Și: „Dacă dormi, nu te gîndești la nimic; dacă ești treaz, te gîndești la orice altceva decît la mine“. Cartea, deși nu are titlu, are o erată unde se spune: „La pagina 98, rîndul 5, citiți nepoată în loc de mamă. La pagina 162, rîndul 11, citiți bun în loc de bine“. Apoi avem Le livre sans titre (Cartea fără titlu), datorată Colegiului Regal al Medicilor din Londra și apărută în 1830, în care sînt descrise efectele presupus dăunătoare ale masturbării. Mai încoace, găsim A Book Without a Title (O carte fără titlu) de George Jean Nathan (1918) și, în sfîrșit, un volum din 2016, The Book Without a Title: Reflections of Personal Experience and Discovery in Life and Business (Cartea fără titlu: reflecții din experiența personală și descoperiri în viață și afaceri) de Natasha Davies. (D. S.)
● Doi soți din Iași au rămas fără aproape 440.000 de lei după ce un bărbat le-ar fi promis că îi scapă de „demoni” și de boli grave prin intermediul unei entități numite „Bau”. Potrivit anchetatorilor, individul i-ar fi abordat în apropierea Mitropoliei din Iași și i-ar fi convins să plătească sume uriașe pentru presupuse ritualuri și sacrificii de protecție. Oare soții respectivi și-ar fi dat seama de înșelătorie dacă escrocul ar fi denumit entitatea „Bau-bau”? (S. G.)
● În martie, o tînără de 25 de ani din Barcelona a murit eutanasiată voluntar, permisiune obținută în urma unui proces care a durat vreme de aproape doi ani. Inițial, autoritățile catalane îi acordaseră acest drept, dar tatăl fetei, sprijinit de o asociație de avocați creștini, a reușit să suspende decizia, pentru ca în cele din urmă Curtea Europeană a Drepturilor Omului să hotărască definitiv în favoarea dorinței fetei de a nu mai trăi. Noelia Castillo a crescut într-o familie disfuncțională (cu mai multe perioade trăite în orfelinate), se confrunta încă din adolescență cu probleme grave de sănătate mentală și avusese mai multe tentative de sinucidere, pentru ca în 2022 să fie victima unui viol în grup și să aibă o nouă tentativă ratată de sinucidere, în urma căreia a rămas paraplegică și cu dureri cronice: „Vreau doar să plec în pace și să pun capăt acestei dureri. Fericirea unei mame, a unui tată sau a unei surori nu trebuie să fie mai presus de fericirea unei fiice”. Sper că biata fată și-a găsit pacea. (M. C.)
● Cercetătorii de la două prestigioase institute tehnologice americane, Georgia Tech și MIT, au încercat să înțeleagă ce îi motivează pe țînțari să atace. Unul dintre studenți s-a oferit voluntar pentru o acțiune cel puțin bizară: să fie închis pe post de țintă, vreme de patru minute, într-o cameră cu o sută de țînțari, ale căror mișcări au fost filmate pentru a li se observa comportamentul. Cercetătorii s-au asigurat în prealabil că insectele nu erau purtătoare de boli, dar, chiar și așa, dat fiind numărul mare de înțepături, au fost nevoiți să-l înlocuiască pe temerarul student cu un manechin din polistiren și să folosească o butelie cu dioxid de carbon. Era un fapt cunoscut că țînțarii nu-și folosesc vederea pentru a localiza prada, ci se orientează după căldură, mirosuri și aerul pe care-l respirăm. Noul studiu a dovedit că ei sînt atrași cel mai mult de o sferă neagră asociată cu dioxid de carbon – practic, sînt determinați să atace de o culoare închisă, combinată cu dioxidul de carbon pe care-l expirăm. Dacă lipsește unul dintre cele două, insecta nu este un pericol. A fost trasă și o concluzie legată de capcane: cele care difuzează dioxid de carbon ori lumină intermitentă sînt mai eficiente decît cele cu emisie constantă. (A. A. D.)
● Cîteva produse pe care nu le-ați oferi nici măcar dușmanilor voștri: „Maimuță de pluș de culoarea curcubeului, care emite sunete, cu mîini de velcro, ochi de plastic și nas”, „TREVI – Vorbitor”, „FLARX, NINGBO UNION VISION IMP&EXP CO LTD. – Lampă de masă”, „Husă din plastic pentru creion/pungă multifuncțională”, „Joc de fotografiere cu o țintă în mișcare folosind gloanțe de spumă galbenă și două lansatoare cu piston de mînă-compresie. Ținta, o rață pe roți, este folosită pentru a îmbunătăți precizia de fotografiere. Aripile raței se deschid pentru a dezvălui o lumină constînd dintr-un LED roșu pe de o parte și un LED albastru pe de altă parte”, „O jucărie moale acționată de baterie, în formă de cîine, cu un arc cu buline în jurul gîtului, care latră și se tîrăște. Disponibil în alb sau cu buline negre sau maro”. (M. P.)
● O echipă internațională de oameni de știință a descoperit un model neașteptat în modul în care păsările urbane reacționează la oameni. Specii precum pițigoiul mare, vrabia de casă și mierla tind să își ia zborul mai devreme atunci cînd sînt abordate de femei decît de bărbați. Cercetătorii spun că această constatare este clară, însă motivul din spatele ei rămîne necunoscut. În medie, bărbații au reușit să se apropie de păsări cu aproximativ un metru mai mult decît femeile înainte ca păsările să își ia zborul. Efectul a fost constatat în pofida faptului că oamenii de știință au ales bărbați și femei de înălțimi apropiate și i-au rugat să se îmbrace similar, pentru a exclude posibilitatea ca acești factori să afecteze comportamentul păsărilor. (A. M. S.)
● Un american a cîștigat la loteria de stat din Maryland de două ori cîte 50.000 de dolari, la un interval de doar două săptămîni. El a promis că se va întoarce și pentru cîștigul de două milioane de dolari. Cazul amintește, evident, de strania poveste a lui Stelian Ogică de la noi. O adevărată drăcie. (A. M.)
● Deși (sau tocmai pentru că) știrile despre războiul din Iran se succed aiuritor și sînt contradictorii, simt nevoia să clarific pe scurt situația, la momentul la care scriu acest mic text: americanii tocmai au lovit cu rachete un petrolier care încerca să forțeze blocada pe care au impus-o în Strîmtoarea Ormuz; blocadă pe care au instituit-o cu scopul de a deschide strîmtoarea pe care iranienii o blocaseră deja și o țin blocată și azi cu o marină pe care americanii au scufundat-o complet de cîteva ori pînă acum, în cadrul unui război care nu se mai sfîrșește de vreo trei luni și pe care americanii l-au cîștigat zdrobitor în ziua a treia. Precizez, de asemenea, că americanii au fost nevoiți să înceapă acest război pentru că Iranul era la un pas să folosească arma nucleară realizată într-un program nuclear la care lucraseră decenii și care fusese pur și simplu „obliterat” de americani cu șase luni înainte. Clar, da? (S. V.)
Credit foto: M. Pleşu
