Cu ochii‑n 3,14

SE POATE SPUNE CĂ O CĂUTARE CU PRIVIRE LA IDENTITATEA UNUI CHIP VERDE APĂRUT ÎN PEISAJ POATE TRANSFORMA UȘOR UN OBIECT FICTIV (DESIGUR, CU FAMILIA SA) ÎN OBIECTE SCUMPE. OARE NU E CAM MULT?

● Cînd scriitorii cu care ai parcurs un drum lung scriu despre bătrînețe și moarte, se poate spune că ești o cititoare / un cititor de cursă lungă. (A. M. S.) 

● Din nou, cîteva exemple nefericite (sau hazlii, depinde cum privești) ale modului în care traduce mașina de tradus: „Știu totul despre trenul ăsta, mai puțin culoarea lui preferată“, „Cu o sticlă de Kentucky, gîtul uscat și un cap care nu-mi intră în cameră“, „Să o glumă numesc care a căzut plat și lăsați-l la asta“, „Pe lîngă faptul că alb, ea e insistentă“, „A făcut spume la gură cu bucuria mamei“, „Eliza, rămîi cu mine pentru încărcarea instalației“, „A fost sarcina mea să fac roata cu sarcini“, „Vin în cinci minute cu clopoțeii puși“, „Tu ești mai glorios și mai măreț decît munții de pradă“, „Acum uită-te cum se cațără un bun balonist“, „Ginerele nefolositor al fostului meu partener umflat“, „Rapid se poate copleși la cumpărare“, „Introduceți lățimea și înălțimea pe care le așteptați de la ieșirea“, „O căutare simplă online pentru «lumina bicicletelor» va aduce o cantitate amețitoare de opțiuni“, „Zboară ca un licurici prin suflet, tachinînd, încurcînd“, „Drojdia era ținută în viață în garajul vostru“, „Acesta e un scaun cam vorbăreț“, „Îl pui jos și-i străpungi inima cu un tratat de pace“. (D. S.)

● Fenomenul „furry“ ia amploare în școlile din România. Unii elevi se costumează în animale și urcă scările în patru labe.  Aceștia sînt confuzi cu privire la identitatea lor, aparțin comunităţii „furry“ şi devin „fursona“. Se comportă ca animalele şi vin la şcoală îmbrăcaţi în costume care întruchipează diferite animale. Mai grav, spun profesorii, e că ei nu comunică firesc în timpul orelor. Mulți „furry“ își creează un alter ego, numit „fursona“, care reprezintă o versiune idealizată sau fictivă a lor în formă animală. Psihologii spun că nu e periculos atîta vreme cît copiii nu transformă acest lucru într-un stil de viață total. (I. M.)

● Noile analize la care a fost supus Giulgiul din Torino indică faptul că imaginea imprimată pe cearșaf aparține, de fapt, unui chip sculptat. Și iată cum un artefact care a nesocotit porunca „Să nu-ți faci chip cioplit” a devenit literalmente o venerată dovadă pentru credință. (M. C.)

● Inefabile pericole: „VridUttag – Priză pliabilă”, „Krpan – Consola de control pentru vinciuri”, „Cremă, promovată ca hidratantă, 50 ml”, „Gel, promovat ca conținînd extracte de miere”, „bObles – Mobilier de joacă moale”, „Stimulator în formă de mugure de floare roșie”, „O mașină de uscare electrică albă pentru încălțăminte”, „Un plasture verde non-medical pentru căldură și confort”, „Jucărie moale sub formă de pinguin cu ochi negri”. (M. P.)

● Courtney, o profesoară de la o școală publică din New Jersey, SUA, este, probabil, singura mireasă din lume care și-a cumpărat pentru ziua nunții nu mai puțin de 13 rochii, fără să returneze vreuna. Și-a imaginat încă din adolescență un anumit model de rochie de mireasă pentru ea, așa că, la maturitate, și-a luat o perioadă de peste un an s-o caute. Faptul că viziunea ei nu a putut fi concretizată a costat-o mii de dolari. A probat rochii în magazin, le-a comandat online, a apelat la mai multe croitorese și tot nu a găsit-o pe cea „de vis”. Ba chiar a comandat trei rochii (numerele 10, 11 și 12) de pe un site care nu era recomandat nicăieri și nu avea nici măcar o evaluare. Apoi s-a gîndit să mai caute o rochie similară cu ce purtase la concertul lui Taylor Swift și rochia cu numărul 13 a apărut în peisaj. Pînă la urmă, penultima rochie cumpărată a fost cîștigătoarea, semăna izbitor cu rochia de mireasă purtată de bunica lui Courtney. Celelalte au fost dăruite prietenelor, vîndute ori donate. (A. A. D.)

● Am văzut pe stradă un utilaj pe care scria „sapa mecanizata elicopterizata” și, pentru cîteva secunde, am crezut că omenirea a unit agricultura cu aviația militară. Îmi imaginam deja o sapă SF, care decolează din curte, planează strategic peste buruieni și aterizează spectaculos printre straturile de ceapă. Apoi am aflat adevărul: nu era „sapă”, ci „șapă”, folosită pentru turnarea și finisarea pardoselilor. Din păcate, civilizația nu a inventat încă o sapă cu elice. Dar lipsa diacriticelor poate transforma construcțiile într-un mic roman al viitorului. (S. G.)

● Aflăm de la agenția de știri Reuters: „Escaladare militară în Orientul Mijlociu după doborîrea de către iranieni a unui elicopter american Apache. Statele Unite au lansat multiple atacuri asupra mai multor orașe din sudul Iranului, lovind ținte militare și de infrastructură în Qeshm, Bandar Abbas și alte cinci orașe din jurul Strîmtorii Ormuz, iar Iranul a lansat rachete balistice și drone către bazele americane din Iordania, Kuweit și Bahrain. [...] Prețul țițeiului crește ușor, miercuri dimineața”. Hai că nu-i atît de rău. (M. P.)

● Domnișoarelor și doamnelor, tocmai a fost pusă în vînzare prima poșetă făcută din piele de tyranozaur. Da, da, am zis bine, din pielea unei specii de dinozaur care a dispărut acum 66 de milioane de ani. Bineînțeles, pielea a fost recreată în laborator pornind de la celulele găsite în scheletul unui asemenea animal, descoperit de arheologi acum 25 de ani în America. Unde credeți că apare această poșetă? La Paris, bineînțeles. Cît credeți că costă? Vînzătorul, casa de licitații Giquello, a declarat că a trebuit pur și simplu să inventeze un preț de pornire, pentru că poșeta e unică – o a doua nu există! – și pentru că e un obiect, desigur, de lux, dar atît de rar încît nu seamănă cu nimic și nu a putut să fie cît de cît echivalat cu altceva. Și, n-am ce zice, cei de Giquello au inventat bine de tot: 300.000 de euro. Știu cîțiva bugetari care și-ar permite... (S. V.)

● Un tip care a pilotat avioane de linie la compania Air Canada vreme de peste 16 ani și a făcut circa 900 de curse cu zeci de mii de pasageri a fost descoperit ca neavînd o licență valabilă. Era aviator, dar nu obținuse niciodată dreptul de a pilota avioane de linie. Și nu era Leonardo DiCaprio din Catch Me If You Can, ci un anume Jeoffrey Wall, care ar fi depus și o plîngere falsă privind furtul documentelor sale de pilot. Poate că omul s-a inspirat din filmul amintit. Și probabil că, după 16 ani de practică, devenise chiar un pilot de încredere. În întreaga sa carieră de căpitan de linie a cîștigat circa trei milioane de dolari canadieni. Totuși, Leonardo DiCaprio a cîștigat douăzeci de milioane de dolari americani doar pentru rolul respectiv. Uneori, e mai rentabil să fii un escroc fictiv decît unul autentic. (A. M.)

● Un american avea în plan să alerge cîte un maraton în fiecare stat, așa că circula cu familia sa într-un minivan, din Pennsylvania spre New Hampshire. La prima oprire, după 100 de mile, nu mică le-a fost uluirea cînd l-au găsit pe Ray Ray, motanul în vîrstă de 8 ani al familiei, cocoțat pe mașină. S-au gîndit imediat la toate depășirile, toate drumurile denivelate pe unde trecuseră, la stopuri și frîne și și-au imaginat că pisica, pentru a rezista, s-a cuibărit între bagajele fixate pe mașină. Nu numai că nu s-au întors din drum, dar Ray Ray a trecut foarte mîndru linia de sosire a maratonului, în brațele stăpînului său. (A. A. D.)

● Alfred Simonis (PSD) a criticat liderii USR pentru felul în care se îmbracă, sărăcăcios, spunînd că „umblă cu galoșii în picioare” și că poți înțelege cum arată un oraș după hainele administrației sale. Dominic Fritz (USR) a răspuns că a crescut într-o familie numeroasă, a purtat hainele fraților mai mari, iar părinții lui au preferat să investească în educație, nu în obiecte scumpe. USR a mutat apoi disputa în cealaltă extremă, vorbind despre pantofii cît trei salarii minime și ceasurile la preț de apartament purtate de unii social-democrați. Dacă ar fi o piesă de teatru, regizorul i-ar spune dramaturgului: „Mai taie puțin, nu va crede nimeni că politicienii chiar se ceartă pe țoale”. (S. G.)

● Noua formă de teroare se numește ANAF. Plătim taxe, dar și cu banii luați, și cu nervii întinși la maximum, oare nu e cam mult? (A. M. S.)

Credit foto: V. Vlad