.jpg)
PE VREMEA NOASTRĂ, O PRIVIRE DIN EPOCA BRONZULUI A JUCAT UN ROL IMPORTANT ÎNTR-O ZONĂ GREU DE SEMNALAT CU VREO SUBSTANȚĂ CARE, ÎNTRE TIMP, S-A DOVEDIT A FI FOST UNA TRADIȚIONALĂ
● Printre adolescenți (via TikTok) pare că are succes un nou trend: „pheromone maxxing”. Te duci la întîlnire fără să faci duș, nu te atingi de deodorant, porți haine nespălate, devii mai atrăgător și ai succes. Ce bine că pe vremea noastră nu se auzise de așa ceva… (A. M. S.)
● Limba yagan a populației cu același nume din Țara de Foc este ceea ce specialiștii numesc un isolat, adică o limbă pentru care nu s-a putut stabili o legătură cu vreuna dintre limbile cunoscute. Ultima vorbitoare de yagan, Cristina Calderón Harban, a murit în februarie 2022 și astfel limba pe care o vorbea a dispărut, alăturîndu-se altor limbi dispărute (cum ar fi galmeza, kwarazmiana, agneana, manx, sogdiana, osca, goguryeo sau, mai încoace, limba dacă). În yagan există un cuvînt considerat unul dintre cele mai greu de tradus, mamihlapinatapai, al cărui înțeles aproximativ ar fi acesta: „o privire schimbată între două persoane, fiecare sperînd că cealaltă va avea inițiativa să facă ceva pe care amîndouă doresc să-l facă, dar nici una dintre ele nu îndrăznește să înceapă“. (D. S.)
● Vă îndoiați de puterea poveștilor? Cînd au aflat că un cablu submarin care trebuia să lege Anglia de Irlanda urmează să treacă pe sub plaja Freshwater West din Țara Galilor, fanii lui Harry Potter au ieșit la ofensivă. Mii de apeluri de protest au fost trimise peste tot și au reușit să oprească proiectul. Pe acea plajă se află mormîntul elfului Dobby, cel care a murit în brațele lui Harry Potter în operațiunea de salvare a Conacului Malfoy (vezi Harry Potter and the Deathly Hallows), și fanii vin acolo regulat să-l omagieze. Inginerul-șef al proiectului s-a declarat uluit: „Totuși, e o ficțiune, Dobby e un personaj fictiv”. I s-a răspuns: „Nu contează, ce faci tu e foarte grav”. În cele din urmă, cablul este întins pe un alt traseu. Ei bine, pe acest nou traseu, săpăturile au scos la iveală urne funerare din epoca bronzului. Nu a contat, urnele unor oameni reali au fost preluate și șantierul a continuat, dar pe plaja unde doarme elful somnul de veci, nu! Inginerul-șef a comentat zîmbind: „Am trecut fără probleme peste vestigii reale, dar nu am putut trece peste mormîntul lui Dobby”. (S. V.)
● Pe lista obiectelor eliminate din uz în ziua de azi se află soneria, care încă nu demult a jucat un rol important în viețile oamenilor. Se pare că soneria a fost cu totul înlocuită de mesajele pe WhatsApp sau pe alte rețele de comunicare, prin care oamenii își anunță sosirea. Pentru că nimeni nu mai folosește o sonerie azi, ea a dispărut cu totul din planurile unei case. Sistemul s-a învechit cu totul, nici o casă nou-construită nu mai are sonerie. Oricum, înainte de a ajunge la muzeu, o vor redescoperi generațiile viitoare de hipsteri cărora o să li se pară cool să-și monteze sonerii care mai de care mai fanteziste. (I. M.)
● De curînd, autoritățile din Berlin au demolat dușul unui chiriaș din cartierul Kreuzberg, care locuia acolo de zece ani. Motivul? Baia omului avea deja o cadă, iar cumularea celor două nu era permisă de lege într-o zonă de locuințe protejate. Păi, chiar așa, și cadă, și cabină de duș? Chiriașii din Cluj ar fi invidioși. (C. Ș.)
● Cîteva categorii de obiecte pe care oameni în toate firea le bagă în gură și le înghit, mai mult sau mai puțin intenționat, mai abitir decît copiii mici. Lucruri ușor de înghițit: proteze dentare, dinți, monede, baterii, ace și agrafe, șuruburi și piulițe. Lucruri (aparent) greu de înghițit: linguri și lingurițe, furculițe, periuțe de dinți, pixuri și creioane, termometre, brichete, cuțite sau lame. Obiecte de valoare: inele, cercei, lanțuri, pietre prețioase. Vietăți: pești, broaște, insecte, viermi, insecte și alte animale mici. Recorduri: o femeie de 26 de ani a înghițit opt periuțe de dinți; un bărbat de 35 de ani a ingurgitat patru chederuri de ușă și o riglă metalică; un tînăr de 24 de ani a „mîncat” timp de peste un an cuie și șuruburi cu lungimi între 2 și 15 cm. Cînd ingerarea unor materii străine devine maniacală sau intenționată, vorbim de „picafagie” – sau apetitul nefiresc pentru consumul de substanțe nealimentare, cum ar fi: pămînt sau argilă (geofagie), gheață (pagofagie), hîrtie, carton sau șervețele, săpun sau detergenți, cenușă sau mucuri de țigară, amidon brut de rufe sau scrobeală (amilofagie), păr (tricofagie). Cantitățile mari de păr înghițit formează în stomac o formațiune-ghemotoc numită „bezoar”. În stomacul unei femei de 20 de ani s-a găsit, bunăoară, un „tricobezoar” (bezoar din păr) de aproape două kilograme. Cînd părul înghițit vreme îndelungată formează fuioare care se prelungesc din stomac pînă în intestin, vorbim de „sindromul Rapunzel”. (M. P.)
● Casa Națională de Asigurări de Sănătate a lansat, la 1 septembrie 2026, portalul „eSănătatea Mea”, prin care pacienții își vor putea consulta istoricul medical și se vor putea programa online la medicii din sistemul public. Însă platforma a întîmpinat probleme încă din prima zi, utilizatorii reclamînd blocaje și dificultăți la crearea conturilor, în timp ce mai mulți medici au semnalat că noile funcționalități nu pot fi folosite. Conducerea CNAS a susținut că sistemul, de fapt, funcționează, dar că validarea poate dura pînă la trei zile, iar operaționalizarea completă va fi realizată în următoarele două-trei luni. Cu alte cuvinte, platforma este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvîrşire. (S. G.)
● Eu nu-i înțeleg pe tînțarii de anul ăsta, pe care pare că nu i-a deranjat nimeni cu vreo substanță. Sînt aproape invizibili, nu scot nici un sunet și te pișcă ziua în amiaza mare. Cred că sîntem mai mulți în mirarea asta, fiindcă la supermarket nu mai e nici un dispozitiv antițînțari disponibil. (A. M. S.)
● La Judecătoria Iași, dosarele sînt transportate între arhivă, birouri și sălile de judecată cu un cărucior de cumpărături de la supermarket-ul Auchan, despre care nu se știe prea bine cum a ajuns acolo. Conducerea Curții de Apel Iași a precizat, pentru Ziarul de Iași, că vehiculul nu a fost cumpărat de instituție, ci „adus” de un angajat care, între timp, s-a pensionat. Un superb crîmpei din Justiția din România, dacă ne gîndim că magazinele au sisteme antifurt pentru cărucioare. (S. G.)
● Franco Malosso „von Rosenfranz”, în vîrstă de 69 de ani, a susținut că a descoperit un sit, cunoscut sub numele de Amfiteatrul Maritim Berico, în orașul Vicenza, din nord-estul Italiei. Asta se întîmpla în 2005, după o alunecare de teren. Prețul de vizitare era de 48 de euro, pentru că italianul susținea că situl era unul dintre „cele mai vechi și mai mari amfiteatre din lume” și data din anul 393 d.Hr. Doar că toată afacerea s-a dovedit o mare înșelătorie, construcția era nou-nouță. Iar turiștii sînt niște prăzi ușoare. (A. M. S.)
● Două cazuri de mașini electrice Tesla care erau puse în modul automat de conducere și s-au oprit brusc în trafic, provocînd accidente mortale, au dus la un proces public în Statele Unite, împotriva producătorului. Numai că lupta contra companiei trilionarului planetei pare a fi mai greu de dus decît cea din urmă cu cîțiva ani în care a fost implicată firma Toyota, la care se observaseră defecțiuni opuse. Adică acolo nu era vorba de opriri bruște, ci de accelerări neașteptate. (A. M.)
● O doamnă de 92 de ani pe nume Margaret Ellsworth, din statul american Georgia, fostă profesoară de engleză ajunsă în sala de judecată pentru un furt minor, i-a corectat întruna gramatica avocatului acuzării în timpul procesului. În cele din urmă, doamna profesoară a fost achitată, iar avocatul i-a mulțumit pentru corecții și i-a promis că va ține cont de acestea la următoarele pledoarii. Gramatică – Furt, 1-0. (M. C.)
● Ce fel de oferte de job-uri mai apar pe site-urile de specialitate: „angajăm șofer profesionist pe comunitate”; „căutăm instalatori care știu cu ce se mănîncă meseria asta”; „echipă ospătari, căutăm evenimente”; „angajăm agent identificare piese tractor”; „angajăm cliente false, dansatoare, animatoare”. Și una de-a dreptul tradițională: „caut cioban”. (A. M.)
Credit foto: M. Pleşu
