CE SE AFLA ÎN SPAȚIUL PUBLIC DINTR-O CUTIE CARE A AJUNS SĂ FACĂ DIFERENȚA ÎNTRE O INFORMAȚIE ȘI UN TATUAJ? CEVA LA ÎNDEMÎNĂ, NUMIT „INTERIORUL“
● Ce se mai găsește de cumpărat pe net? Păi, așa ceva: „tul brodat prestigios cu desen floral, îmbogățit în canottiglia“. Pare să fie o alegere inspirată pentru un cumpărător avizat. (D. S.)
● În cadrul unei descinderi din 2019, Poliția din Fiji a confiscat 39 de pachete de cocaină, fiecare cîntărind aproximativ un kilogram și fiind învelit în plastic. Cocaina se afla într-un seif de probe al Curții Supreme din capitala insulei, Suva. Șapte dintre aceste pachete au dispărut la începutul acestui an. Drogurile păstrate în seif au fost furate chiar de sub nasul poliției și înlocuite cu pachete de făină. Este vorba despre o cantitate de 39 de kilograme de cocaină, în valoare de vreo 15 milioane de dolari. Semn că de furat se poate fura de oriunde, inclusiv de la poliție. (A. M. S.)
● Părinții care întîrzie mai mult de 15 minute la preluarea copiilor de la grădiniță, școală sau creșă sînt susceptibili de neglijență și, potrivit legii, chiar li s-ar putea lua copiii. Legea cu pricina a stîrnit multe controverse în spațiul public. Într-un fel, m-a și amuzat toată discuția asta total lipsită de rost și m-am gîndit ulterior că cei care au construit narațiuni despre statul monstruos care ne ia copiii au fost inspirați, desigur, de filmul Fjord al lui Cristian Mungiu fiindcă, realist vorbind, autoritățile noastre colapsează și nu sînt în stare să gestioneze nici problema deszăpezirii iarna, darămite să „ia copii”. Ce Dumnezeu să facă cu ei? (I. M.)
● Jucării periculoase: (Cu ochii-n) „Trei și patru trepte” (scară), „Jucărie dințată și zornăitoare, constînd dintr-o minge care conține bile mai mici și diverse accesorii din plastic masticabil moale”, „Jucărie din lemn constînd dintr-o cutie cu patru deschideri circulare colorate în partea de sus, concepută pentru a primi bucăți colorate (albastru, galben, verde și roșu) în formă de bilă și un ciocan din lemn. Jucăria funcționează prin utilizarea ciocanului inclus pentru a conduce piesele în formă de bilă în cutie. Odată intrate, piesele pot fi recuperate printr-o deschidere în carcasă și folosite din nou”, „Hua Sheng Toys, Torch – Păpușă din plastic”, „Jucărie moale bej în formă de cîine cu părți în mișcare și funcții de sunet. Electric, cu baterie. Cîinele poate să meargă, să-și miște capul și să latre”, „Strîngeți jucăria sub formă de chiflă vîndută în seturi de 3 articole”, „Emotional Support Plant – Jucărie croșetată moale în formă de siluetă de pisică cu ochi de plastic, ținînd un card de plastic. Pe card scrie «Pawsitive Cat – Poate că sînt o pisică mică, dar cred în tine. Du-te și fă-ți treaba! Ești Pawsome!»”. (M. P.)
● Cum e să fii condamnată la moarte și cei care trebuie să te execute să nu reușească să te omoare? Așa a pățit o deținută condamnată în Tennessee, care a ajuns la spital după ce a supraviețuit la două injecții letale: „Doamna Pike și-a pierdut cunoștința, dar încă are puls și se aude cum sforăie”. (A. M. S.)
● În subterana metroului am crezut că sînt martora unei intrigi amoroase cu gelozii și pasiuni nebunești în care se topesc averi. O domnișoară îl chestiona pe ton de reproș pe însoțitorul ei, un tînăr care o asculta cu un aer spăsit: „Tu chiar crezi că ea e chiar atît de deșteaptă? Chiar crezi că poate să facă diferența între o canapea nouă și una second-hand? Treaba ta, dacă vrei să dai banii aiurea…”. Un fior de curiozitate maladivă m-a trecut cînd domnișoara a adăugat despre potențiala ei rivală: „Îi mai cade și părul. Dar, repet, banii tăi, treaba ta”. După o scurtă tăcere, plină de tensiune, a venit însă indicația, ca un duș rece, care mi-a dezvăluit identitatea celei care ar fi sucit mințile tînărului și mi-a tăiat orice chef de bîrfă: „Oricum, ar trebui să o duci la veterinar, să-i mai taie unghiile”. (S. G.)
● Doña Myriam, o femeie de 69 de ani din Columbia, face bani din dezvăluirea bîrfelor de prin vecini, cerînd prețuri cu atît mai piperate cu cît e vorba de o informație mai sensibilă. Și cînd te gîndești că alții fac același lucru pe gratis... (C. Ș.)
● Mai multe persoane din Statele Unite au dat în judecată firma Mercedes-Benz pentru că s-au ales cu arsuri de la o emblemă „AMG” metalică, montată în partea de sus a scaunelor mașinii. Cînd automobilul era parcat în soare, emblema se încingea, iar șoferii se puteau trezi cu ea imprimată pe ceafă, ca fierul roșu cu care erau marcate animalele. La genul ăsta de proces, cred că firma s-ar putea apăra susținînd că a încercat să ofere șoferilor un tatuaj gratis cu celebrul brand. (A. M.)
● Nu ocoliți vechiturile! Nu pentru că au un aer vetust care face bine spiritelor înclinate spre nostalgie, ci pentru că s-ar putea să faceți o bună afacere. Deunăzi, un trecător printr-un orășel din Michigan a văzut la un tîrg vechituri un tablou care i-a atras atenția. Părea a fi ceva... Omul l-a cumpărat cu 40 de dolari. Întors acasă, l-a expertizat și s-a dovedit a fi o lucrare din anii 1950 a renumitei artiste suprarealiste Gertrude Abercrombie. Mai mult, cercetînd puțin, omul a putut stabili cu certitudine și drumul lucrării din atelierul artistei pînă la tîrgul de vechituri. Acum, lucrarea e la licitație cu un preț de plecare de 250.000 de dolari. Și nu e o chestie de noroc. Pur și simplu, cumpărătorul este un om educat – el a spus: „Încă de cînd l-am văzut am bănuit că e o lucrare de Abercrombie”. Iată cum poți să faci bani buni dacă ai ceva cultură generală. (S. V.)
● Un fost preot din Botoșani, caterisit din 2014, este acuzat că a continuat să țină slujbe contra cost timp de 12 ani, după ce și-a transformat locuința în biserică. Avea inclusiv transmisiuni online. Omul înțelesese că, dacă tot sînt necunoscute căile Domnului, măcar link-ul de acces să fie la îndemînă. (S. G.)
● Mi-am luat o cafea de la restaurantul hotelului, de la espressor-ul numit sugestiv Dr. Coffee. Mi-a ars mațele. Acum înțeleg frica și neîncrederea unora în medici. (C. Ș.)
● Un italian pe nume Franco Malosso a fost condamnat la doi ani de închisoare și o amendă de 3.000 de euro pentru construcția butaforică a unui amfiteatru roman în Vicenza pentru vizitarea căruia încasa 40 de euro pe bilet. Cu peste două milioane de euro, bani europeni, statul român a „restaurat” cu travertin, piatră decorativă, rigips, fier masiv și vopsea lavabilă castrul roman Arutela de pe Valea Oltului, un sit UNESCO (a cărui vizitare e liberă). Am zis statul român, dar, de fapt, lucrarea a fost realizată de o firmă de apartament din Satu Mare deținută de un anume Mircea Gheorghe Lețiu, un afacerist membru al Adunării Naționale Bisericești, cel mai înalt organ administrativ din interiorul Bisericii Ortodoxe. Tot această firmă de casă a BOR a reușit să transforme într-un fel de stadion și amfiteatrul de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. De altfel, din 2009 încoace, această firma a cîștigat contracte cu statul în valoare de peste 600.000.000 de euro, a descoperit Pressone. Cel mai probabil, majoritatea tot bani europeni. În concluzie, nici Franco Malosso nu e Mircea Gheorghe Lețiu, dar nici Roma Antică n-a fost ce e acum BOR. (M. C.)
Credit foto 1: C. Ştefan
Credit foto 2: M. Bănică
