În 2004, Frank Warren decide să imprime 3.000 de cărți poștale cu adresa proprie completată la destinatar și cu cîteva instrucțiuni: i-a rugat pe oameni să scrie pe cealaltă parte, fără să se semneze, un secret despre ei înșiși pe care nu l-au mai destăinuit nimănui pînă atunci. A împărțit cărțile poștale la întîmplare, pe străzile din Washington D.C., fără nici un fel de așteptări legate de ce-ar putea urma. Ideea se pare că a prins și s-a răspîndit singură, după acele cărți poștale s-au făcut copii, iar ele s-au întors la Frank cu răspunsuri de peste tot din SUA și din întreaga lume. În mai puțin de zece ani, a strîns peste o jumătate de milion de secrete de la străini.
Într-o conferință TED din 2012, Frank Warren a împărtășit cîteva dintre mesajele primite de la oameni, de-a lungul timpului. „Am găsit niște timbre cînd eram copil și am așteptat toată viața să le pot trimite. Pînă acum, n-am avut cui.” „Prepar cafea decofeinizată clienților nepoliticoși.” „Dragă mamă biologică, am părinți minunați, care mă iubesc, și sînt fericit.” „Toți cei care m-au cunoscut înainte de 11 septembrie 2001 cred că sînt mort.” „În acest plic sînt bucăți dintr-o notă de adio pe care n-am mai folosit-o niciodată. Acum mă simt cel mai fericit om din lume.” „Cînd oamenii pe care-i iubesc îmi lasă mesaje vocale pe telefon, le salvez întotdeauna, în caz că ar muri mîine și nu aș mai avea cum să le aud vocea vreodată.”
Site-ul întemeiat de Frank Warren, PostSecret.com, cu conturi pe rețelele sociale, invită în continuare la o călătorie prin lumi străine, anonime, tainice, ademenitoare. Parcurgînd fotografiile mesajelor și doar imaginîndu-ți expeditorul, observi că poveștile sînt, de fapt, repetitive, universale. Unele par a fi chiar ale tale. Ele vorbesc despre lipsă de curaj, regrete, renunțare, divorț, moarte, sacrificiu, durere, altruism și, mai ales, cuvinte care n-au mai fost spuse niciodată. „M-am măritat cu cineva numai pentru că voiam să port rochia de mireasă.” „În fiecare zi, către serviciu, mă gîndesc să trec pe lîngă acel loc și să nu mă mai întorc niciodată.” „Am renunțat la o carieră promițătoare într-un minister pentru că nu știu să mă cert.” „După divorț, am scris pe rochia de mireasă toate lucrurile urîte pe care mi le-a spus soțul meu în 15 ani.” Unele dintre aceste mesaje care apar pe site sînt văzute de oamenii pe care-i vizează și au o continuare. Așa s-a întîmplat cu niște copii care au văzut regretul și suferința tatălui lor din momentul divorțului și au trimis către site, peste un an, un mesaj în care spuneau că părintele lor este mult mai bine acum decît în timpul mariajului. Iar o tînără care urmărea site-ul a fost cerută în căsătorie printr-o fotografie care înfățișa un inel și motanul portocaliu al cuplului.
Unul dintre mesajele primite de Frank anunța că expeditorul lui găsise o cameră foto la un festival și developase fotografiile, căutîndu-le aparținătorul. Această idee a ajuns la un student din Canada numit Matty, care și-a pornit atunci un site propriu, numit IFoundYourCamera, prin care invita oamenii să-i trimită camere foto sau stick-uri de memorie găsite. Fotografiile de pe acestea erau developate și afișate săptămînal pe site, în încercarea de a le depista proprietarii. Această idee aparent simplă i-a adus multă recunoștință din partea celor care-i vizitau site-ul și s-au recunoscut pe sine ori apropiații în poze, în momente importante, de la care nu mai aveau nici o dovadă – primele fotografii ale unui copil nou-născut ori imagini cu bunicii care nu mai erau în viață.
Am aflat despre povestea lui Frank Warren citind Născute din vinovăție, cartea Ioannei Elmy, apărută anul trecut la Editura Polirom. În contextul poveștii de familie înstrăinată, întinsă pe trei generații de femei, autoarea menționează o anumită fotografie care a ajuns la un moment dat la Frank, înfățișînd patru copii la plajă, în costume de baie, toți cu mîinile la ochi, ca și cînd ar căuta ceva în larg, în apa din spatele fotografului. Poza conținea o singură propoziție, scrisă cu marker negru pe cerul de deasupra capetelor copiilor: Pentru mine, familia mea este ca o țară străină.
Credit foto: PostSecret
