După meciul dintre Real și Bayern, putem să zicem că greșeala de arbitraj face parte din joc, ca norocul?

Cînd judecătoarea procesului uciderii celor doi tineri de la 2 Mai îl strigă la catalog pe unul dintre decedați în prezența părinților îndoliați, ce mai e boroboața unui sărman judecător cu fluier în gură sau fanion în mînă? Peanuts, cum ar zice orice român care își respectă limba. Un cuplu de polonezi nefericiți a dat cu off-side-ul în baltă în secundele terminale ale semifinalei de Liga Campionilor, amputînd echipa bavareză de posibilitatea de a mai conta în acel meci. E prea tehnic ca să explic toată tărășenia. Cine o știe, aferim! – cine nu, există net. Aici sînt strivit de spațiu. Cert este că tușierul a ridicat fanionul pentru o poziție afară din joc deși dispunea de asistența video. E ca și cum Fred și Barney s-ar teleporta din Epoca de Piatră într-o mașină din ziua de azi și n-ar ști că nu trebuie să mai frîneze cu picioarele, că au ABS. Așa și nea polonezu’ nostru. S-a trezit că ridică stegulețul cînd mînuța trebuia să stea jos. Brațul i s-a ridicat parcă fără voia lui. Asta mi-a adus aminte de un coleg dintr-o echipă de filmare acum foarte mulți ani. La capătul unui reportaj despre niște sportivi tineri, tatăl și antrenorul lor a băgat mîna în buzunar, a scos un teanc de bancnote și l-a îndreptat spre mine. M-am făcut că nu văd. L-a îndreptat apoi spre al doilea membru al echipei. Care a zis și el pas. La fel al treilea. Ei bine, mîna celui de-al patrulea s-a îndreptat către bani de parcă avea viața ei proprie. Omul știa că nu e bine. Dar nu se putea abține. Sigur, i-a returnat după o scurtă discuție în echipă. În aer a rămas plutind o senzație acră, dar a existat cale de întoarcere. Revenind la meciul nostru, arbitrul de centru, într-un momentary lapse of reason, cum ar zice David Gilmore, a tușit în fluier prin simpatie și așa s-a tăiat maioneza acelei faze. Căci din acel moment „banii” nu mai puteau fi dați înapoi. Bayern a dat un gol care nu a fost validat, iar adevărul despre off-side nu se va ști niciodată, căci mortul de la groapă... cunoașteți. S-a răcnit mult pe tema asta. Nemții, însă, și-au meritat cumva soarta, au avut meciul în mînă și i-au dat drumul într-un mod complet necaracteristic. Nu mai sînt nici nemții ce-au fost. În primul rînd că nu mai sînt chiar nemți. La Bayern, ca la toate, e un Turn Babel. Poate de-aia se mai pierd valorile și se rătăcesc spielhosenii. Pînă la urmă, n-au murit decît ceva iluzii. Avem treburi mai grave. Rușii ronțăie linia frontului, planeta geme de alegeri, în Gaza e un sfîrșit de lume, iar Musk va face curînd ochii oblici. N-o să ne luăm de cap dintr-o prostie de arbitraj. Ba chiar aș propune ca pentru fiecare glonț netras să execute băieții veseli care împart dreptatea pe teren cîte o gafă și pentru fiecare obuz dezamorsat, o mică furăciune. Primiți?