Modul în care vorbitorii decupează genuri și tipuri din ansamblul producțiilor cinematografice s-a modificat pe nesimțite. Pentru cei mai tineri, de exemplu, pare să existe o diferență netă între termenii film și serial. Cei mai în vîrstă păstrează încă în memorie sintagma film serial, care asocia cei doi termeni (și din care s-a și desprins serial, ca adjectiv substantivizat). Programele de televiziune disponibile online și platformele care oferă în streaming producții cinematografice utilizează alte etichete de identificare decît cele care se foloseau acum cîteva decenii. Un indiciu clar al diferențierii este apariția termenilor în coordonare: „descoperiți selecția noastră extinsă de filme, seriale, documentare și emisiuni” (tv5mondeplus.com); „s-a închis cel mai popular site de filme și seriale” (click.ro); „Netflix dezvăluie ce filme și seriale vor ajunge pe platformă în 2026” (tvmania.ro). O specializare similară s-a petrecut și în alte limbi, ceea ce a influențat desigur uzul românesc; textele în engleză de vorbesc de „films and series” sau „movies and series”, cele în franceză de „films et séries”, cele italienești de „film e serie televisive” etc.
În română, termenul film, împrumutat din franceză, a suferit foarte rapid schimbarea semantică petrecută pe plan internațional – de trecere de la denumirea suportului material (pelicula) la produsul cinematografic. În Trésor de la langue française informatisé (TLFi), sensul „operă cinematografică” al substantivului film este atestat în revista Le Cinéma din 1912. Existau desigur atestări sporadice chiar cu cîțiva ani mai devreme, așa cum o dovedesc și cele din presa românească, mai ales în sintagmele film de artă sau film cinematografic: „Filmul de artă «Femeia-păpuşă» va fi desigur admirat de fiecare” (Opinia, 23.06.1909); „Și timp de mai bine de o jum[ătate] de ceas, cât a durat filmul cinematografic, coana Leanca a făcut comentariile cele mai variate” (Minerva, 14.07.1909). Oricum, în presa românească anul 1912 a marcat o creștere rapidă a frecvenței noului sens, prin comentariile despre filmul-eveniment al vremii: „Filmul cinematografic al Războiului independenței României” (Voința națională, 27.09.1912); „Filmul de artă «Independența României»” (Viitorul, 14.10.1912).
Și sintagma film serial este destul de veche; inițial, ea nu se lega de televiziune: „Pasionaţii cinematografului îşi reamintesc desigur de marile triumfuri pe care le-au obţinut cu mulţi ani în urmă filmele de aventuri în serii. Publicul dornic de senzaţii urmărea cu regularitate toate seriile care de multe ori ajungeau până la 12” („Un eveniment cinematografic: După 10 ani reapare filmul serial de aventuri”, Cinema, 29.01.1938). Sintagma film serial a fost treptat concurată de substantivul neutru serial: în 1973, revista Cinema alcătuia un dosar tematic – „Serialul, spectacol cu «va urma»”, cu titluri ca „Serialul în lume, serialul la noi”, „Pionierii serialului”, „Portretul-robot al serialului etern” (1.03.1973) etc.
Substantivul film și-a păstrat multă vreme în română sensul generic, formele sale specifice fiind precizate în sintagme, prin adjective: film artistic, film serial, film documentar etc. În programele de televiziune reproduse în presa de acum o jumătate de secol, găsim etichetele film artistic, film muzical, film serial, roman foileton (Contemporanul, 8-14 august 1975, Munca, 10.10.1975 etc.). Filmul de artă devenise între timp film artistic, etichetă care s-a păstrat pînă destul de tîrziu. În Cotidianul, 29.05.2000, formula film artistic continua să apară, alături de serial, film serial și telenovelă.
Dicționarele noastre nu au ținut pasul cu schimbarea tehnologică și semantică, rămînînd fidele definițiilor și decupajelor mai vechi; în orice caz, ele definesc serialul prin raportare la termenul generic film. Serialul este „roman sau film care apare pe fragmente prezentate succesiv” (DEX) sau „film artistic format din mai multe episoade în care evoluează aceleași personaje principale” (Micul dicționar academic – MDA).
Eticheta film artistic este simțită astăzi ca desuetă și chiar inadecvată, mai ales dacă e aplicată ficțiunilor cinematografice excesiv și exclusiv comerciale. Substantivul film nu și-a pierdut vechiul sens generic, dar e folosit de tot mai mulți vorbitori într-o accepție restrînsă, specializată, complementară serialului. Pentru cine s-a obișnuit însă cu formula film serial – categorie de vorbitori între care mă număr –, e în continuare greu de acceptat că serialul nu e film...
Rodica Zafiu este profesor dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).
