Lumea economică de astăzi este tot mai greu de greu de înțeles și mai ales de anticipat. Incertitudinile pîndesc la fiecare pas, atît în economia mondială, cît și în cea locală. De exemplu, decizia Curții Supreme de Justiție a SUA privitoare la tarifele vamale, urmată de hotărîrea președintelui american, aduc din nou haosul în materie de relații comerciale internaționale. Impredictibilitatea este cu atît mai mare cu cît noile tarife vor fi valabile pe o perioadă limitată de timp, 150 de zile (fiind condiționate de aprobarea Congresului american), dar și pentru că unele state vor fi avantajate de noile tarife de 15%, în timp ce altele vor pierde, ceea ce va aduce o abordare oportunistă pentru țările în cauză.
În plus, mai apare o mare necunoscută, și anume posibilitatea companiilor importatoare de a cere rambursarea tarifelor vamale pe care le-au plătit. Doar că analizele arată că taxele mai mari impuse de SUA au fost incluse în preț în majoritatea cazurilor, ceea ce va crea o situație paradoxală, și anume companiile ar putea primi taxele vamale de la statul american pe care le-au plătit, de fapt, consumatorii.
Există, însă, zone de incertitudini chiar mai mari decît tarifele vamale. Este vorba despre atacul SUA și Israelului asupra Iranului și răspunsul acestui stat, altfel spus noul război din Orientul Mijlociu. Desigur, în acest caz, scenariile de viitor sînt dificil de făcut, pentru că gradul de imprevizibilitate este prea mare, iar elementele care trebuie luate în calcul sînt prea multe.
Există prognoze care anticipează o creștere a prețului țițeiului de la 72 de dolari barilul pînă la 100 de dolari pentru un baril, chiar dacă statele OPEC+ au anunțat o creștere a producției, tocmai pentru a calma spiritele și piețele. De asemenea, tariful gazului natural ar putea să crească. Sînt două motive importante care pot duce la creșterea prețurilor materiilor prime energetice: factorul psihologic (un conflict complicat și de durată în Orientul Mijlociu induce automat ideea unor resurse mai scumpe) și mereu aceeași strîmtoare Ormuz care este o rută vitală pentru aprovizionarea globală cu petrol și gaze (un sfert din cantitatea mondială de materii prime energetice traversează strîmtoarea), iar orice încetinire a transportului pe această cale navigabilă reduce oferta pe piață și, totodată, ar putea crește tariful polițelor de asigurare pentru navele care transportă țiței sau gaze naturale.
S-a vorbit mult în ultima perioadă despre tariful energiei, respectiv despre diferența care există între prețul din Uniunea Europeană și cel din SUA. S-a afirmat că prețul energiei este de cîteva ori mai mare în Europa decît în America. S-a spus deja de nenumărate ori că economia europeană nu poate fi competitivă față de SUA și China cu un preț atît de ridicat al energiei. De aceea, pentru Uniunea Europeană găsirea unor mijloace prin care se reduc tarifele energetice devine un obiectiv capital. Doar că planul european ar funcționa mai bine într-o perioadă de calm geopolitic și, implicit, al piețelor. Dacă prețul internațional este volatil, șansele de reușită ale programului european scad.
În România, economia suferă de dualitate. Sînt companii care ating performanțe remarcabile, dar vedem și o serie de insolvențe sau intrări în procedura de concordat preventiv care pot să îngrijoreze, cum este cazul fostului combinat Sidex sau al unor companii mari din sectorul agricol.
Sistemul bancar a obținut un profit record de 16 miliarde de lei, iar statul și-a luat partea leului menținînd impozitul pe cifra de afaceri. Cea mai mare bancă, în funcție de active, a încheiat anul trecut cu un profit de patru miliarde de lei, cu 19% mai mult decît în anul precedent, și a avut venituri de zece miliarde de lei, ceea ce înseamnă o rată a profitului substanțială.
De asemenea, în 2025, Romgaz și Nuclearelectrica au înregistrat creșteri ale profitului față de anul precedent (Nuclearelectrica a avut chiar un avans cu 40%); în schimb, Hidroelectrica și OMV Petrom au avut scăderi ale profitului net. Aceste evoluții ne arată diferențele care există în economia românească și ele nu țin neapărat de sector, ci de companie.
Cu toate acestea, economia a trecut printr-o perioadă de recesiune tehnică (două trimestre consecutive de scădere economică) deloc surprinzătoare, dar care a fost speculată politic. De asemenea, consumul populației a stagnat anul trecut și sînt temeri că nici 2026 nu va fi un an de creștere solidă. Versiunea bună este că economia românească își schimbă modelul de creștere, dar o reducere rapidă a nivelului consumului poate aduce mari probleme în economie. Cu alte cuvinte, modelul de funcționare a economiei se poate schimba, dar nu peste noapte.
În schimb, datele bugetare ale lunii ianuarie a.c. sînt cu totul speciale, pentru că se înregistrează excedent bugetar și o reducere solidă a cheltuielilor publice. În fine, într-un sondaj de opinie realizat de Institutul Național de Statistică, managerii român văd în următoarele luni cîteva evoluții: inflația va continua să urce, va fi prudență în ceea ce privește angajările de personal și creșterea activității economice este așteptată doar în industrie și construcții.
În concluzie, incertitudinea din economia locală este dublată de cea din economia globală. Incertitudine la pătrat, iar în acest climat este dificil pentru o companie să facă performanță.
Constantin Rudnițchi este analist economic.
Credit foto: Wikimedia Commons
