După doi ani de masacre comise de Israel în cadrul uneia dintre cele mai nemiloase campanii militare din istoria recentă, acordul de încetare a focului convenit în Gaza în octombrie a fost, fără îndoială, un pas binevenit. Dar, chiar dacă armistițiul se menține, pentru a se ajunge la o pace dreaptă și durabilă, trebuie abordate cauzele profunde ale problemei. În caz contrar, vărsarea de sînge și suferința vor reveni în regiune inevitabil.
Trebuie spus că actualul acord de încetare a focului e mai degrabă proiectul personal al președintelui american Donald Trump decît consecința deceniilor de eforturi internaționale pentru rezolvarea problemei israeliano-palestiniene. Armistițiul nu conține trimiterile necesare la rezoluțiile Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, care se referă la o soluție cu două state, cu frontierele de dinainte de 1967 și Ierusalimul de Est drept capitală a statului Palestina. Prezentarea actualului acord de pace ca pe un „nou început” riscă astfel să creeze iluzia unei soluții. Chiar dacă o nouă rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU (2803) a legitimat planul lui Trump, referirile acestuia la așteptările palestiniene legitime rămîn insuficiente (spre deosebire de proiectul rus).
Un pericol deosebit de grav e „normalizarea” coloniilor israeliene ilegale de pe teritoriul palestinian. Potrivit unui raport recent al International Crisis Group, avanposturile israeliene sînt din ce în ce mai numeroase și sînt transformate în așezări permanente. În mod similar, introducerea unei „linii galbene” în Gaza crește probabilitatea unei noi împărțiri, în care Israelul ocupă permanent mai mult de jumătate din enclavă. Motivele pentru a ne îndoi de intenția Israelului de a se retrage din aceste teritorii sînt mai mult decît numeroase.
Să nu fim naivi: încetarea focului e doar un început. După cum a declarat secretarul general al ONU, António Guterres, evenimentele din Palestina nu pot fi privite „în vid”, independent de contextul lor trecut și actual. Multe țări europene au făcut în cele din urmă pasul de a recunoaște statul Palestina – în principal, datorită presiunilor politice interne în creștere. Chiar dacă acesta poate fi un pas superficial, el semnalează o schimbare importantă în abordarea globală a cauzei palestiniene. Israelul rămîne izolat din cauza politicilor sale extremiste, în timp ce sentimentul internațional pentru o soluție justă este mai vocal ca niciodată.
Platforma pentru pace propusă de planul Trump e nouă, dar problema în discuție și principalele sale răspunsuri sînt de multă vreme evidente. Invazia israeliană și coloniile ilegale trebuie să înceteze, iar statalitatea palestiniană trebuie înfăptuită cu demnitatea cuvenită.
Pentru ca încetarea focului să ducă la o pace permanentă, Statele Unite trebuie să-și asume orientarea Israelului în direcția corectă. Rezolvarea principalului conflict din Orientul Mijlociu ar fi un imens serviciu adus umanității. SUA și-ar spori propriul prestigiu, asigurînd în același timp securitatea și prosperitatea celui mai apropiat aliat din regiune.
Îngrijorările existențiale ale Israelului sînt și ele de înțeles: țara e situată în mijlocul Levantului, printre multe țări ostile. Dar Israelul ar trebui să recunoască ceea ce majoritatea intelectualilor și elitelor evreiești din întreaga lume au înțeles cu mult timp în urmă: Israelul are nevoie de relații normale cu palestinienii și cu ceilalți vecini ai săi. Dacă alternativa este impunerea unui stat apartheid sau blocarea suveranității palestiniene, conflictul va fi doar amînat și amplificat, așa cum s-a întîmplat și în trecut.
Atît timp cît invazia continuă, rezistența va continua și ea. Simpla distrugere a Hamas nu va garanta securitatea Israelului, deoarece, în absența unei păci drepte, o grupare cu mentalități similare îi va lua inevitabil locul. Singura soluție este luarea în serios a motivului radicalizării palestiniene, care începe prin a le permite palestinienilor să trăiască cu demnitate pe propriul lor pămînt.
Efectele unei păci în Palestina s-ar face simțite mult dincolo de vecinătățile imediate. Cea mai mare parte a radicalismului din lumea islamică exploatează revendicări legate de cauza palestiniană. Dacă acest conflict e soluționat, aceste revendicări își vor pierde cu siguranță amploarea.
În același timp, palestinienii trebuie să își facă ordine în propria casă, promovînd lideri devotați idealurilor democratice și statului de drept. Numai o astfel de conducere poate reprezenta cu adevărat poporul palestinian ca interlocutor internațional legitim. Acest lucru a devenit cu atît mai important după 7 octombrie 2023. Conducerea palestiniană trebuie să fie credibilă, legitimă și respectabilă.
Date fiind distrugerile și greutățile cu care se confruntă palestinienii la toate nivelurile, astfel de obiective politice nu vor fi ușor de atins. Comunitatea internațională trebuie să susțină și să înțeleagă eforturile inițiale de a crea o conducere acceptabilă. Israelul trebuie să sprijine, la rîndul său, aceste eforturi, dacă dorește să slăbească rolul Hamas și să realizeze o normalizare regională o dată pentru totdeauna.
În 2006, în calitate de ministru al Afacerilor Externe al Turciei, am fost primul diplomat care a primit vizita Hamas și s-a întîlnit cu liderii mișcării la Ankara, după victoria lor în alegeri. I-am sfătuit insistent să adopte noi politici și să acționeze așa cum ar trebui să facă o forță politică aleasă în mod democratic: să urmeze calea diplomației, să adopte tactici mai moderate în lupta lor și să devină reprezentanții recunoscuți la nivel internațional ai palestinienilor. Ei au dat primele semne că sînt dispuși să facă acest lucru. Le-am spus, de asemenea, omologilor mei israelieni și americani că ar trebui să li se acorde o șansă noilor lideri palestinieni aleși în Gaza. În schimb, ei au fost izolați și sancționați din primul moment.
Astăzi, ni se oferă o oportunitate similară. Rămîn convins că numai o conducere palestiniană democratică ce asigură o bună guvernare, se leapădă de corupție și respinge violența se poate bucura de sprijinul deplin al poporului său și poate deveni reprezentantul internațional legitim al acestuia. Am discutat cu personalități proeminente din Orientul Mijlociu și mulți vedeau în Marwan Barghouti, politicianul palestinian încarcerat, un exemplu de candidat promițător pentru conducerea Palestinei. Dar Israelul trebuie să demonstreze că dorește cu adevărat pacea, eliberîndu-l pe acesta și pe alți prizonieri politici.
Lumea s-a săturat să asiste neputincioasă la violența și la suferința din Palestina. Armistițiul lui Trump ar putea fi primul pas către pace – cu condiția să evolueze spre un plan de ansamblu care să recunoască și să aprecieze lupta palestiniană de decenii. În caz contrar, suferința palestinienilor și nesiguranța israelienilor vor continua.
Abdullah Gül a fost președintele Republicii Turcia în perioada 2007-2014.
Copyright: Project Syndicate, 2025
www.project-syndicate.org
traducere de Matei PLEŞU
Foto: Marwan Barghouti
