Minciuni și amăgiri

Într-o recentă conferință de presă, la Bruxelles, în contextul președinției Ungariei la Consiliul UE, Viktor Orbán, răspunzînd la întrebarea unui jurnalist, a afirmat, cu ipocrizie, că admiră eroismul cu care luptă poporul ucrainean, dar că hotărîrea de a lupta aparține doar Ucrainei. A mai adăugat că Ungaria, prin atitudinea pe care o are față de acest război, nu se izolează în cadrul Uniunii Europene, ci este parte a discuției. Premierul maghiar a reconfirmat poziția pe care a avut-o încă de la începerea agresiunii rusești: Ungaria vrea pace și nu se implică în nici un fel în conflictul din Ucraina. Nu este o probă de naivitate, ci este contrazicerea cinică a principiilor dreptului internațional, consacrate în Carta ONU, care întemeiază ordinea mondială postbelică. Agresiunea împotriva unui stat suveran nu mai este doar treaba țării cotropite; violarea flagrantă a principiilor dreptului internațional și ororile războiului din Ucraina interesează, în egală măsură, toate statele care au semnat această Cartă. Sprijinirea statului agresat de un alt stat, cu intenția clară de dezintegrare teritorială, este o datorie a tuturor. Pentru statele din Uniunea Europeană, care și-au asumat valorile și principiile fondatoare ale acestei construcții politice, datoria de a-l sprijini pe cel agresat nu trebuie să fie eludată cu frazele pacifismului demagogic. Indiferența față de agresiune îi face vulnerabili și pe cei indiferenți. Cînd un vecin este jefuit și ucis, dacă ceilalți vecini rămîn indiferenți, mulțumiți că nu au fost ei jefuiți și uciși, îl încurajează pe tîlhar să-i trateze cu aceeași violență. Este o istorie care se repetă de mii de ani. Pentru confortul lor efemer, mulți preferă să îngroape capul în nisip. Dar confortul nu poate fi păzit nici cu frică, nici cu dorința de fi lăsat în pace. Mai devreme sau mai tîrziu, cînd va fi destul de puternic, agresorul nu va mai lăsa în pace pe nimeni.

Sub voalul mincinos al neutralității, această atitudine duplicitară încearcă să ascundă admirația sinceră a lui Viktor Orbán pentru dictatorul rus. Iliberalismul premierului maghiar a fost exprimat în mod deschis și consecvent de mai mulți ani, erodînd treptat încrederea în instituțiile democrației constituționale, în favoarea politicilor care consolidează regimul său autoritar. Discursul pacifist este doar expresia ambițiilor personale. Îndepărtarea lui Viktor Orbán de valorile și principiile democrației constituționale este cunoscută de multă vreme, dar ignorarea ei ar fi o greșeală, mai ales pentru că simpatia pentru modelul politic al dictatorului rus a crescut tot mai mult și în România. Iar îngrijorarea exprimată față de manipularea electorală prin rețelele sociale în primul tur al alegerilor prezidențiale din România este mai degrabă îngrijorarea ca acest tip de manipulare să nu fie folosit împotriva lui.

„Pilulele” pacifiste răspîndite de Călin Georgescu prin rețeaua TikTok și în alte rețele de socializare, cu sprijinul unor forțe pe cît de insidioase, pe atît de puternice, precum și prin mesaje SMS și WhatsApp difuzate de rețeaua de militari în rezervă fac parte dintr-o strategie de manipulare care se extinde în România și în întreaga Uniune Europeană.

Frica de război și dorința de pace sînt complementare. Sînt emoții firești, exploatate cu abilitate tocmai de cei care amenință cu războiul sau chiar utilizează fără scrupule acest instrument de dominație. Frica de război nu poate fi anesteziată și dorința de pace nu poate fi împlinită prin minciună. Strategia electorală care a asigurat succesul lui Călin Georgescu în primul tur al alegerilor prezidențiale este pînza de păianjen în care au fost prinși mulți alegători de bună-credință, vulnerabilizați de frica de război și de dorința de pace, dezamăgiți de clasa politică și de unele programe naționale și europene cu obiective utopice sau marginale.

Învingerea fricii de război este posibilă doar prin recunoașterea și înfruntarea realității, iar împlinirea dorinței de pace presupune descurajarea agresorului. „Pilulele” pacifiste  rostogolite în rețeaua TikTok și în alte rețele de socializare, precum și prin mesaje SMS și WhatsApp difuzate de rețeaua de militari în rezervă, nu vindecă frica de război, nu împlinesc dorința de pace și nici nu rezolvă problemele cu care se confruntă cetățenii. Pe fondul nemulțumirii reale, generate de clasa politică, aceste „pilule” potențează neîncrederea în instituțiile democrației constituționale, mai ales neîncrederea în partidele politice. Un fenomen asemănător a permis ascensiunea la putere a fascismului în Italia și a nazismului în Germania.

Generalizarea acestei neîncrederi și discreditarea partidelor politice vor fi urmate de distrugerea instituțiilor democrației constituționale sau de transformarea lor în paravane pentru un regim politic autoritar. Minciunile cinice care înfățișează binefacerile pentru popor ale unui asemenea regim politic sînt amăgiri prin care se stimulează credința în miracole și salvatori, pentru ca manipulatorii să cîștige puterea, să o centralizeze și să o concentreze, iar apoi să acorde partidelor doar un rol decorativ, să instituie controlul total asupra întregii societăți și să-i înlăture chiar fizic pe opozanți. Este modelul dictatorial realizat treptat, cu obstinație, de Putin în Rusia.

Valeriu Stoica este avocat și profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universității din București.