Citesc o știre cum că, în cîțiva ani, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) va testa prin testele PISA și competențele media și de utilizare a Inteligenței Artificiale. Sînt acele teste, cum știe toată lumea, la care România a avut în ultimii ani rezultate dezastruoase care, la rîndul lor, au alimentat o mulțime de acuze interne la adesa ineficienței sistemului de învățămînt, respectiv a profesorilor.
Cît de pregătiți sîntem la acest capitol este întrebarea firească pe care trebuie să ne-o punem. Răspunsul simplu este că nu sîntem pregătiți aproape deloc. Și spun asta ca unul care de ceva ani buni este preocupat de educația media. Deunăzi am încheiat o serie nouă de formare a profesorilor pentru dezvoltarea competențelor acestora de predare și de infuzare a educației media și a abilităților digitale. Nu este prima dată cînd scriu despre acest demers complex, care a început în ultimii ani să aibă susținere instituțională, dar care este încă departe de a avea o acoperire de masă.
Ce s-a făcut pînă acum? Pionieratul aparține Centrului pentru Jurnalism Independent, care a dezvoltat un program de formare încă de prin anul 2021. Programul a fost acreditat și se desfășoară oferind credite transferabile profesorilor care îl urmează. Ca formator, pot spune că un procent covîrșitor de profesori afirmă, la final, că este unul dintre cursurile cele mai utile și mai atrăgătoare pe care le-au parcurs. Sînt nenumărate feedback-uri de acest fel. Îi sprijinim pe profesori nu doar să predea un curs opțional de educație media, ci și să introducă pastile de educație media în predarea disciplinelor pe care le reprezintă. Ca să dau un exemplu: cînd predai Baltagul de Mihail Sadoveanu, poți introduce conceptul de amprentă digitală, asociindu-l cu toate urmele pe care Nechifor Lipan le lasă în drumul său și pe baza cărora Vitoria își construiește demersul detectivistic. Cu toate acestea, numărul de profesori la care a ajuns acest curs este încă mic, la nivel național, și dintre cei care l-au absolvit unii nu mai sînt preocupați, probabil, să și aplice la clasă ce au învățat.
Ce s-a mai făcut? O programă pentru un curs opțional, Educație digitală și abilități media, care este avizat prin ordin de ministru și care poate fi predat la clasele a XI-a și a XII-a, respectiv un Ghid al profesorului pentru acest curs opțional. Se află în lucru și un opțional pentru gimnaziu, respectiv un manual pentru gimnaziu, cu sprijinul aceluiași Centru pentru Jurnalism Independent.
Mai menționez două lucruri: în planurile-cadru pentru liceu s-a introdus, e drept că doar la profilul pedagogic, educația media ca disciplină obligatorie, iar descrierea din aceleași planuri-cadru a disciplinei limba și literatura română include ca obligatorii unități de educație media, alături de elemente de retorică, oratorie, gramatică. Ceea ce înseamnă că atît programele școlare, cît și manualele vor trebui să le aibă în vedere!
Acestea fiind spuse, de ce spun că încă nu sîntem pregătiți? În primul rînd, pentru că aceste începuturi pe care le-am enumerat nu au acoperire în întregul sistem. Pînă să fie toți profesorii pregătiți să facă cel puțin infuzare de educație media, mai trebuie să treacă ceva timp.
În al doilea rînd, pentru că, dincolo de documente, ordine de ministru și bune intenții, sistemul are încă reflexul de a reacționa doar atunci cînd este împins de la spate: de o criză, de un scandal, de un rezultat slab la un test internațional. Dar competențele media și digitale nu pot fi dezvoltate prin reacție, ci prin construcție. Sînt domenii în permanentă schimbare, cer flexibilitate, actualizare continuă și curaj pedagogic.
De aceea, anunțul OCDE privind viitoarele testări PISA ar trebui să funcționeze ca un seismograf moral: nu pentru a ne speria, ci pentru a ne responsabiliza. Pentru a înțelege că alfabetizarea media și digitală nu este un moft și nici un bonus curricular, ci o condiție de supraviețuire educațională. Dacă vrem să nu fim din nou surprinși de rezultate „dezastruoase”, ar trebui să începem să ne surprindem pe noi înșine prin consecvență, prin învățare reală și prin responsabilitatea de a nu mai amîna ce era necesar ieri.
Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.
.jpg)
