Este un moment bun pentru a face un bilanț economic. Nu calendaristic, ci din punctul de vedere al procesului electoral. Fără îndoială, România este într-unul din cele mai complicate momente economice din ultimii 35 de ani. Într-un fel, situația economică este la fel de dificilă precum cea din criza anilor 2009-2010.
Din păcate, Guvernul nu a putut să găsească nici anul acesta soluțiile pentru a reduce deficitul bugetar în așa fel încît să ofere speranța că angajamentele asumate vor fi respectate. Practic, România trebuie să reducă deficitul bugetar de la 9,3% din PIB la 7% din PIB, iar pentru a vedea progrese în această direcție ar fi fost nevoie ca în primul trimestru să fi constatat o scădere proporțională a deficitului. Nu a fost cazul. Degeaba afirmă ministrul Finanțelor că în aprilie au fost încasări record la buget, dacă nivelul cheltuielilor continuă să crească. De altfel, acum, cînd mandatul său este pe ultima sută de metri, ministrul Finanțelor ne spune adevărul, adică vorbește despre inevitabila creștere a taxelor sau impozitelor și despre o așa-numită „aterizare dură”.
Sîntem în fața unei posibile căderi economice, pentru că nu doar situația bugetului este dificilă, dar și evoluțiile politice măresc incertitudinea. În sensul că sînt mai multe variante de guvern care pot funcționa după alegerile prezidențiale (guvern minoritar susținut din Parlament, guvern bazat pe o majoritate parlamentară sau drumul către alegeri anticipate), iar în funcție de cum va arăta scena politică vom vedea măsuri de consolidare fiscală.
Dar nu doar deficitele gemene (bugetar și de cont curent) apasă asupra economiei. Există o creștere galopantă a datoriei publice. Dacă în urmă cu cinci-șase ani, România se afla sub media Uniunii Europene în ceea ce privește datoria publică, acum creșterea spre plafonul de atenționare al Tratatului de la Maastricht este foarte rapidă. E inevitabil ca datoria publică să atingă în următorii ani 60% din PIB, ceea ce va duce România într-o zonă delicată și pentru eventualele planuri de intrare în zona euro.
Problemele economiei românești nu se opresc la evoluțiile bugetare. Recent, au apărut alte două teme extrem de complicate. Prima este cea referitoare la riscul ca fondurile europene să fie blocate din cauza neîndeplinirii obiectivelor asumate de reducere a deficitului bugetar. Ar fi un dezastru ca economia românească să nu poată accesa fonduri europene din cauza deraierii de la obiectivele bugetare.
O a doua temă sensibilă este cea a renegocierii unor obiective din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). În sine, ajustarea PNRR poate fi utilă, dar ceasul ticăie pentru terminarea acestui program (pînă la sfîrșitul anului viitor) și concentrarea ar trebui să fie asupra obiectivelor actuale, asupra reformelor și investițiilor cuprinse în program. O nouă schimbare a conținutului poate duce la o întîrziere a realizării PNRR.
De asemenea, România este amenințată cu mai multe proceduri de infringement pentru că nu a preluat în legislația națională o serie de directive europene pînă la termenul-limită. E ciudat. România a fost totuși guvernată în ultimii ani? Pentru că legislația europeană nu a fost preluată de cea autohtonă, deficitele au fost scăpate de sub control, iar absorbția fondurilor europene este în mare întîrziere.
La aceste deraieri se adaugă și blocajul financiar care se acutizează. TVA se rambursează cu întîrziere, plata concediilor medicale către companii a ajuns la restanțe de aproape patru miliarde de lei, iar constructorul român al autostrăzilor Transilvania și Unirii a anunțat oprirea lucrărilor din cauza întîrzierilor de plată.
Singura „floare” cu care Guvernul a încercat să mai aducă primăvara în economie au fost investițiile publice. Chiar dacă anul trecut sumele alocate de la buget au fost mai mari decît în perioadele precedente, rezultatele investițiilor nu sînt vizibile pentru contribuția la creșterea economică.
Urmează o perioadă dificilă pentru că, indiferent de numele președintelui și de viitorul guvern, va trebui să fie implementat un program de consolidare fiscală, adică măsuri care să ducă la creșterea veniturilor bugetare și la ținerea sub control a cheltuielilor.
Între cele două tururi ale alegerilor prezidențiale, piețele financiare au fost nervoase. Moneda euro a trecut pragul psihologic de 5 lei pentru un euro, ROBOR a crescut pe piața interbancară, iar randamentele titlurilor de stat în lei au urcat. A fost un avertisment venit de la investitorii de pe piețele financiare. Dar agențiile de rating sînt îngrijorate că, după alegeri, România ar putea să piardă o parte din sursele de finanțare externe, cum ar fi fondurile europene sau sumele împrumutate de pe piețele internaționale. În aceste condiții, există riscul ca fie dobînzile împrumutului să fie mai mari, fie chiar să existe tot mai puțini investitori dispuși să își riște banii pentru a finanța România.
De aceea, situația economiei românești este complicată. Dar nu imposibil de schimbat. Cel mai bun remediu este creșterea încrederii. Din acest punct de vedere, primul pas al noului președinte va trebui să fie chiar recîștigarea încrederii piețelor, a investitorilor și a publicului.
Constantin Rudnițchi este analist economic.
Credit foto: Wikimedia Commons
