De multe ori, o problemă din viața personală ori profesională ne frustrează, ne enervează sau ne rănește atît de tare, încît abia așteptăm să-i spunem totul despre ea unei persoane apropiate, de încredere. Ori, cînd presiunea e prea mare, chiar și unui om pe care-l întîlnim întîmplător. Venting sau „ventilare emoțională” este numit acest proces în psihologie, el fiind menit, dacă este făcut corect, să ne facă să ne simțim mai puțin împovărați, mai calmi, mai împăcați cu situația. Dar dacă ventilarea se realizează într-un mod nesănătos, iar persoana confidentă nu este bine aleasă, poți ajunge să te simți chiar mai rău decît înainte.
Psychology Today înșiră posibilele beneficii ale acestui mecanism, dar oferă și niște sfaturi de urmat, înainte de a începe să-ți descarci frustrările în fața altora. Este adevărat că, adunate, necazurile, nedreptățile, apăsările ar putea ajunge să-ți afecteze sănătatea fizică și psihică. Destăinuindu-le, îți recapeți echilibrul, te poți distanța un pic de cele întîmplate și le poți vedea dintr-o altă perspectivă. În plus, e benefică și consolarea pe care o poți primi de la cealaltă persoană, iar reacția ei de susținere te face să te simți mai puțin singur. De multe ori, ea te poate ajuta să clarifici o interpretare eronată sau să îmblînzești o manieră de a lua lucrurile prea personal.
În același timp, ventilarea emoțională te poate plasa într-o eternă postură de victimă, de om care se plînge mereu, incapabil să gîndească în termeni suficient de raționali ori de practici pentru a găsi o soluție la respectiva problemă. Ideea că dacă discuți cu cineva o anumită situație și te revolți, fără s-o confrunți, ai făcut un pas pentru a o rezolva este una perdantă, contraproductivă. Ea te poate determina să nu-ți mai asumi responsabilitatea pentru partea ta de vină și, în plus, să devii din ce în ce mai sensibil la astfel de cazuri în viitor, să te plîngi de cîte ori ceva nu merge exact cum ți-ai fi propus, ca un mod de a te justifica și valida. Este important partenerul de discuție cu care faci acest lucru – dacă nu e cel potrivit, totul se poate întoarce împotriva ta. O reacție neașteptată, prea dură, cineva care bagatelizează ce tu consideri că e vital, un om care nu te privește cu compasiune și înțelegere și care nu știe să asculte te determină să fii, în final, mai furios și mai frustrat. În plus, ventilarea emoțională poate duce la repetarea și întărirea unor gînduri negative, la anxietate și depresie, la a nu ști să abordezi greutățile vieții într-un mod activ.
În relația cu persoana căreia să i te destăinui, Time consideră, în articolul „How to Master the Art of Venting“, semnat de psihiatra și cercetătoarea Judith Joseph, că trebuie să-ți răspunzi în prealabil la niște întrebări. Ai ales o persoană care are capacitatea de a te auzi? Nu te plîngi de copiii tăi cuiva care se luptă de ani de zile cu infertilitatea, nici de cît de nemulțumit ai fost de o vacanță exotică unui om care abia are cu ce trăi de la o lună la alta. Nu te plîngi unei persoane căreia îi ești superioară ierarhic, poate duce la știrbirea autorității și a respectului. Nici copiilor – nu au capacitatea emoțională de a conține informația. Ai cerut permisiunea de a te destăinui? Spre deosebire de terapeuți, a căror meserie este de a te asculta și ajuta, un prieten ori o rudă nu are această obligație, așa că e bine să verifici dacă dorește acest lucru, dacă are timpul necesar pentru tine, dar și dacă se simte confortabil cu ceea ce-i spui – doar în acest caz poate oferi compasiune. Vrei să înveți ceva? Ventilarea nu este un monolog, mai scrie în Time, ar trebui să fii atent la reacțiile și întrebările celuilalt, mai ales dacă discuția este una profesională. Dacă nu le obții, mai mult ca sigur că raportul nu va fi unul constructiv, care să te ajute. Există reciprocitate? Ideal este să nu fii singurul care practică ventilarea mereu și să ajungi să-l copleșești pe celălalt, fără să-i lași și lui un spațiu necesar nu doar de reacție, ci și de împărtășire. Ventilarea emoțională practicată corect este un instrument de întărire și adîncire a relațiilor interumane, nu un spațiu de revărsare emoțională.
Un studiu publicat anul trecut în Evolution and Human Behavior și realizat de psihologii de la Universitatea din California, SUA, arată că, în unele situații, ventilarea emoțională este folosită cu un alt scop decît acela de a ne descărca: cel de a cîștiga aliați într-un grup social. De a atrage oameni care să ne prefere și să ne susțină împotriva celor de care ne plîngem. Că poate deveni o adevărată formă de competiție pentru afecțiune, fără a fi încă recunoscută ca atare. Pe scurt, studiul arată cum grupurile sociale pot fi mai necruțătoare decît ne-am putea imagina – cei care au practicat ventilarea emoțională legată de o altă persoană din grup și-au atras simpatia celorlalți, cu condiția ca aceasta să nu fie făcută agresiv sau fără respect față de persoana incriminată. Altfel spus, a-ți ventila frustrările în mod corect îți poate determina prietenii să te placă mai mult, spun realizatorii studiului, care afimă că trăim vremuri atît de singuratice, încît dinamica grupurilor de prieteni este mult schimbată.
De cele mai multe ori, oamenii care se plîng de o dezamăgire, de o nedreptate, de ceva ce nu funcționează în viața lor personală sau la serviciu, de un aspect care i-a făcut să se simtă furioși, umiliți, neputincioși, dezrădăcinați nici nu au nevoie de un răspuns. Ci de cineva care să îi asculte cu adevărat, să fie prezent, să le înțeleagă punctul de vedere și să valideze faptul că fiecare are propriile experiențe de viață și un drum care se transformă, pe alocuri, în defileu prin munte.
