Chiar mai sînt șanse de calificare la CM, cu turcii?

Să vedem ce putem face. România, locul 47 în clasamentul planetei fotbalului, joacă împotriva Turciei, poziția 25.

Mari! Noi ne-am infiltrat deja în vestiarul turcilor. Liderul Calhanoglu pune să cînte, de tresar pereții, celebra cîntărică patriotică „Made in Romania”. Mamă, cum mai dănțuie spahiii! I-am ars la dat din buric! A, stați un pic, CM nu înseamnă Cupa Manelelor?! Nasol. Păi, să vedem ce putem face. România, locul 47 în clasamentul planetei fotbalului, joacă împotriva Turciei, poziția 25. Dacă ar fi trecut în grupă de Austria, locul 24 mondial, pe care de altfel a și învins-o într-un meci, ar fi fost direct la Cupa Mondială și textul ăsta nu ar fi existat. Dacă ar fi trecut măcar de Bosnia, pe locul 71 în lume, ar fi jucat la baraj cu Slovacia, Irlanda, Albania sau Kosovo, adică locurile 45, 59, 63 sau 80 în ierarhia FIFA. Știu, cîteodată fotbalul aduce a Excel. Chestie în care chiar nu excelează. Dar așa a vrut tătucul acestui sport, ca drumul, mai întortocheat decît al lui Hernán Cortés, către America să arate a ecuație bizară. Nu însă și absurdă. Naționala a pierdut mai multe trenuri în aceste preliminarii. Pe oricare l-ar fi luat, ar fi dus-o într-o gară mai bună decît cea de la Stambul. Bătînd Bosnia în primul meci, ar fi luptat parte în parte cu Austria la locul întîi. Dar a pierdut. Dacă ar fi cîștigat în Cipru, după ce a condus cu 2-0, ar fi păstrat ceva șanse la calificare. Dar a făcut egal. În cazul în care ar fi bătut în Bosnia, după ce a avut 1-0, ar fi mers pe un drum mai ușor al barajelor (vezi mai sus). Dar a luat bătaie. Pînă și bunul Dumnezeu, la care se închină pravoslavnicii fotbaliști și antrenori de fac scurtă la mînă, s-o fi săturat. Ia, la revedere, cîte garnituri să vă mai dau? Ne, ne, ne, unde pleci? Păi, acum, cînd e cu turcii? Mi-e că se va face iar aducere-aminte despre cîte biserici, bisericoaie și bisericuțe s-au înălțat în slava Sa după marile victorii asupra otomanilor, prezente mai degrabă în cărțile de istorie decît în realitate. În concluzie, răspunsul la întrebare e evident: iali, iali, iali!

Share