Am fost într-o cafenea. Mișto. Atmosferă cool, tratație bună, fețe proaspete, design de top. Singurul minus: la un moment dat s-a pornit să miroasă a canal. Nu cred să fi fost totuși vina celor de acolo. Ca atunci cînd am fost să încarc mașina electrică la o stație care trîmbița 175 kW/h și cînd am văzut că bagă maximum 30 am sunat, ca să aflu de la o voce sincer dezamăgită că e din cauza rețelei electrice din zonă. Bravos. Carevasăzică intri într-un restaurant cu reclamă mare „Cel mai bun pește din oraș” și te servește cu o conservă de merluciu pe motiv că n-a tras la momeală. În fine. Ideea e că în cafeneaua aia mi-a plăcut la maximum toaleta. Întotdeauna toaleta un loc delicat. Fie e murdară, fie apa e înghețată, fie n-are hîrtie sau coșul de gunoi e pus astfel că deschizi cu greu ușa. Nimic din toate astea. În plus – trufanda! –, la difuzoare rulau stand-up-uri ale lui Seinfeld. Am nimerit pe unul în care zicea de una care „she show me the finger”. Ce e chestia asta?!, se mira Jerry fals naiv. Ar trebui să mă simt jignit că îmi arată un deget? Dar de ce un deget de la mînă, de ce nu un deget de la picior, acolo da, aș fi mai afectat, trebuia să se descalțe, să-și scoată ciorapul, să ridice piciorul... (LOL)... Artean de la U. Cluj, înjurat, a arătat un deget către Sorin Cârțu de la U. Craiova. Și atunci chiar s-a prăvălit avalanșa de trimiteri la mamă. Dar... eroare! Nu era degetul mijlociu, ci arătătorul către cer, adică s-a plîns, și a plîns mai apoi Artean, de ce îl înjură de părinți, care sînt decedați? (NML – no more laughs.) Au urmat scuze, justificări, parlamentări. Șumudică a arătat și el la un moment dat un deget către gură la adresa unor fani. „Mi se lipise o gumă de dinți.” Poate o glumă. Nu foarte bună. În ceea ce mă privește, ca unul care și-a primit cu repetiție porția de degete, mă gîndesc de cîte ori pot că sînt responsabil doar de propria prostie, nu de prostia altora. Și cu asta, cortina.
.jpg)
.jpeg)
.jpg)
