Un loc sigur, unde să existe spațiu de manifestare, de împărtășire ori chiar de tăcere, de a fi ascultată fără a fi judecată, înțeleasă fără a trebui să dai ceva în schimb și primită necondiționat, ca într-o familie, nu e ușor de găsit pentru o femeie din zilele noastre. Cu atît mai dificil este pentru femei vulnerabile emoțional ori social, care s-au confruntat cu cancerul sau cu alte boli, au făcut față abuzului ori dependențelor, au pierdut, s-au mutat în altă țară, au fost copleșite, s-au uitat pe sine. Women Holding Women este un proiect al spațiului cultural și comunitar Seneca AntiCafe dedicat femeilor, care demonstrează că vulnerabilitatea poate coexista cu puterea, fragilitatea poate deveni un mod de exprimare, iar arta are nu doar capacitatea de a încînta sufletul, ci și menirea de a-l vindeca.
„În aproape toate proiectele pe care le derulez sînt înconjurată de femei. Femei aflate în această perioadă a vieții, 30-40 de ani, care jonglează foarte mult cu toate rolurile, cu toate responsabilitățile, femei profesioniste, dar care ajung în momente dese de epuizare și lucrul acestea începe să se simtă. Regăsesc în discuțiile pe care le am cu prietenele și cu colaboratoarele această întrebare: ce facem anul viitor? Rămînem în domeniu, schimbăm domeniul? Ce putem face mai mult pentru cei din jur? Cred că nu poți să faci foarte mult pentru cei din jur dacă nu faci pentru tine”, e de părere coordonatoarea proiectului Women Holding Women, Valentina Bâcu, manager cultural la Seneca AntiCafe și educatoare muzeală. Gîndul cu care a pornit a fost acela de blîndețe, de a avea grijă de tine mai întîi pentru a putea face bine în jur, de a prilejui întîlniri de reconectare cu partea creativă, pentru femeile care nu au timp să-și acorde această blîndețe. Femei care îndeplinesc simultan numeroase roluri și responsabilități, uneori în defavoarea propriei sănătăți, și pentru care arta poate deveni un sprijin în depășirea momentelor dificile din viață.
Women Holding Women și-a propus nu doar să ofere un spațiu de expresie în cadrul atelierelor de susținere prin artă, adevărate contexte de descoperire a forței creativității, ci și să formeze o comunitate care să sprijine, să ridice, să existe dincolo de perioada atelierelor. Din luna iulie pînă în prezent, peste 125 de femei au fost aduse împreună de aproape 30 de ateliere, în care s-a lucrat cu culoare, cuvinte, sticlă, lut, material textil, în jurul temelor gîndite să oglindească feminitatea, cu toată forța și gingășia ei: identitate, grijă, echilibru, reconectare.
„Ce am utilizat noi în proiect a vizat, poate într-o mare măsură, efectul terapeutic al tehnicilor din artă, pentru că desenul, dacă îți dai voie să te exprimi liber, este foarte mult despre tine; la fel și ceramica – plăcuțele pe care le-ai lucrat sînt arse și apoi transformate în purtătoare de mesaje către sine; sticla, un material fragil, se poate sparge oricînd – așa cum facem și noi, de altfel, ne spargem în bucăți – și te întrebi apoi ce faci cu bucata de sticlă. Poți să o reciclezi, iar noi în proiect am lucrat cu sticlă reciclată. Dar sticla este, în același timp, și dură, iar tehnica de a face gravură în sticlă nu este ușoară, este și una zgomotoasă. Aceste aparate zumzăitoare ne-au ținut foarte mult conectate cu bucata de sticlă. Dacă la alte ateliere mizam foarte mult pe cuvinte, aici a fost foarte mult săpat, care iarăși vine cu un efect terapeutic – sapi, de fapt, în gîndurile tale, în emoțiile tale și scoți de acolo ce este autentic pe bucata de lut sau de sticlă”, povestește Valentina Bâcu despre maniera în care arta poate fi una dintre cheile pentru crearea unei comunități care să vină în sprijinul solidarității feminine.
Atelierele de terapie prin artă, facilitate de artiste vizuale, au vizat autoexplorarea și dialogul interior, conectarea cu propriile emoții, redescoperirea puterii și a echilibrului, toate exprimate ulterior prin obiecte artistice – colaje cu reflecții personale, lămpi cu flori uscate ori fotografii ale spațiului urban reexaminat vizual și afectiv, într-o plimbare atentă. Atelierul de gravură pe ceramică a transformat mesajele către sine sau către ceilalți în pagini simbolice din lut, arse și devenite obiecte pentru viitor, cele de gravură pe sticlă au preschimbat fragmentele de geam în obiecte inspirate de forme vestimentare, cu o poveste „scrisă cu lumină” pe suprafața transparentă. Două dintre artistele vizuale care au facilitat atelierele sînt ucrainence, fapt care a ajutat mult comunicarea cu acele participante înscrise în proiect care sînt refugiate din Ucraina. Unde a fost nevoie, a existat un traducător, iar atelierele au implicat, pe lîngă artiste ori educatoare culturale, prezența unei psihoterapeute.
„Mi se pare că femeile în ziua de astăzi au nevoie de susținerea femeilor, pentru că toate trec prin aceleași roluri și pot să înțeleagă situațiile uneori mai bine decît familia sau partenerii de viață. Nu e un reproș, pur și simplu există acel sentiment de siguranță cînd ești înconjurată de femei care au trecut prin greutăți și știi că ele nu sînt acolo să-ți rezolve problema, dar pot să te vadă, să te asculte, au timpul acesta”, detaliază Valentina Bâcu ideea centrală a proiectului Women Holding Women.
Atelierele au avut loc la Seneca AntiCafe și în spațiile partenerilor: Muzeul Hărților, Biblioteca Metropolitană București, Spitalul „Marie Curie” construit de Dăruiește Viață – la acesta din urmă s-a încercat crearea unui mic spațiu de respiro pentru mamele copiilor internați în secțiile de Dializă și Oncologie. Unele dintre aceste experiențe s-au materializat în zece instalații artistice colective, care au fost expuse, vreme de o lună, în spații din București ce funcționează ca loc de întîlnire în universul feminin: cafenele, biblioteci, librării, florării, centre comunitare. Publicul a fost invitat să interacționeze cu lucrările și să contribuie cu propriile răspunsuri și completări, iar instalațiile au devenit, astfel, o rețea vizibilă de empatie și dialog prin artă, continuînd conversația începută în cadrul atelierelor. S-a mizat pe faptul că, scoasă din contextul cultural, arta poate să atragă mai ușor atenția asupra inegalității sociale.
Corpuri de transparență se numește instalația creată de artista Ioana Stelea, împreună cu participantele la atelierele de gravură pe sticlă, o colecție de cămăși din sticlă montate împreună care par vii – o peliculă delicată, la granița dintre vizibil și invizibil, purtătoare de urme și amintiri, în lumina de la Seneca AntiCafe. Memorii culinare. Povești despre mîncare, acasă și familie este instalația semnată de educatoarea muzeală Mona-Silvia Timofte și expusă într-o brutărie artizanală. Ea este rezultatul unui laborator de creație dedicat memoriei culinare – rețete, obiceiuri și obiecte moștenite din bucătăriile familiilor noastre, un patrimoniu culinar personal transformat în colaje, hărți afective și texte autobiografice, legate manual în jurnale create cu mîinile și inima.
Instalația Petic Poetic, realizată în urma atelierului facilitat de Marcia Marin, a cusut versuri pe petice textile, fiecare adăugînd o nouă emoție, o nouă voce în povestea colectivă a femeilor participante, între care și senioarele de la Centrul Comunitar Zi de BINE. Valentina Bâcu își amintește o afirmație a uneia dintre senioare: „A spus că merge la centru doar ca să se întîlnească cu participantele, iar gîndul acesta, că va fi acolo în fiecare zi, o face să aibă grijă de cum arată și cu ce se îmbracă. Merge pentru că are nevoie de acele două ore în care să rîdă, pentru că în familia ei nu se mai rîde de mult”. Iar doamna respectivă spunea asta fără tristețe, ca o constatare a faptului că lucrurile se transformă foarte mult în dinamica unei familii, în timp.
Din interviurile autoarei Iulia Iordan cu mai multe participante la ateliere, păstrate anonime, au rezultat 12 povești transformate în poeme, strînse într-un Jurnal poetic, care să le facă ulterior cunoscute cititorilor. „O femeie frumoasă se cunoaște și se exprimă pe sine în cît mai multe feluri, / mi-au spus. / O femeie împăcată cu ea și bună cu ceilalți. / O femeie care își dă voie să fie spontană. / Ce înseamnă pentru tine frumusețea unei femei? / Îmbrățișarea propriei vocații. / Un spațiu intim în care se strînge efemerul acestei lumi, / în care ea învață să-i invite treptat și pe ceilalți”, scrie Iulia Iordan în poemul Cum arată o femeie frumoasă?
Coordonînd proiectul Women Holding Women, Valentina Bâcu consideră că, alături de participante, a căpătat mai multă încredere că poate face față unor situații dificile, după ce a aflat atîtea povești de viață pline de încercări. Se bucură că s-au legat prietenii care continuă și în afara atelierelor, că femeile nu vin acolo doar pentru activitățile pregătite, ci și pentru a se interesa de viețile celorlalte. E o satisfacție să vadă că s-a creat o comunitate, o rețea de suport, că există creativitate la orice vîrstă, că multe participante la ateliere au fost uimite de ce pot realiza. Și, chiar dacă nimic radical nu s-a schimbat în problemele din viețile lor, treptat, au venit la ateliere zîmbind și cu o energie nouă.
Pe 5 decembrie, la Seneca AntiCafe se deschide o expoziție interactivă cu instalațiile artistice născute în urma proiectului Women Holding Women, care va transpune vizual atît istoriile participantelor, cît și feedback-ul primit din partea publicului, expoziție menită să invite la reflecție asupra relațiilor interpersonale și asupra asumării rolurilor în familie și societate. „La Seneca adunăm instalațiile artistice care au umblat prin oraș în locuri neconvenționale. Sînt lucrări realizate împreună cu artiste sau educatoare culturale, o să regăsim desene, mesaje, poezie, portrete și povești. Povești în mai multe forme – în versuri, scrise de mînă. Aș spune că vom găsi emoție, foarte multă emoție adunată în cele șase luni de întîlniri”, mărturisește Valentina Bâcu, adăugînd că expoziția va putea fi văzută pînă la jumătatea lunii ianuarie și că este în plan o inițiativă care să întărească rețeaua de suport, în cadrul căreia, în fiecare duminică, să se desfășoare în sediul Seneca AntiCafe cîte un atelier facilitat, la început, chiar de artistele implicate în proiect. Women Holding Women va fi continuat și de o platformă online, cu poveștile femeilor participante la ateliere sau susținătoare ale acestui demers, fotografiate de Felicia Simion, pentru a fi descoperite și de alte femei, poate aflate în afara Bucureștiului, și pentru a le oferi acestora sprijin și inspirație în călătoria lor.
Women Holding Women este un proiect de intervenție culturală, implementat de Asociația SNK, co-finanțat de AFCN. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sînt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Foto: Asociația SNK și Felicia Simion
