Bookfest 2026: anul Bulgariei – anchetă

Acum douăzeci de ani, Tîrgul de Carte din vară se muta de la TNB la Romexpo și intra într-o nouă etapă a existenței sale. În anii care au urmat, dimensiunea internațională a devenit una dintre componentele sale constante, fiecare ediție adăugînd o nouă geografie pe harta imaginară a cărții. În 2026, țara invitată a fost Bulgaria, a cincisprezecea prezență de acest fel din istoria Bookfest.

Alegerea are ceva firesc și, în același timp, surprinzător. Firesc, pentru că puține popoare ne sînt mai apropiate geografic și istoric. Surprinzător, pentru că această proximitate nu s-a tradus întotdeauna într-o cunoaștere reciprocă pe măsură. Vecinătatea produce adesea familiaritate, dar nu neapărat și înțelegere. Uneori, culturile apropiate rămîn mai puțin vizibile una pentru cealaltă decît cele aflate la distanțe considerabile.

Prezența Bulgariei la Bookfest a oferit ocazia unei întîlniri cu literatura sa contemporană și cu oamenii care o fac posibilă: scriitori, traducători, editori, agenți literari și promotori culturali. Dincolo de evenimentele propriu-zise, această prezență a readus în discuție întrebări mai largi despre circulația ideilor, despre traducere ca formă de cunoaștere și despre locul pe care îl ocupă culturile vecine în propriul nostru orizont cultural.

Textele care urmează nu încearcă să ofere o imagine completă a literaturii bulgare contemporane și nici un bilanț al participării sale la Bookfest. Ele pun laolaltă cîteva priviri situate diferit – ale traducătorului, editorului și organizatorului – asupra unui moment care a făcut vizibil cu un succes aproape neașteptat un spațiu cultural aflat foarte aproape de noi. Citite împreună, ele vorbesc nu doar despre cărți și autori, ci și despre felul în care ajungem să descoperim ceea ce a fost mereu aproape de noi, așteptînd doar să fie privit altfel.

O punte literară peste Dunăre

● Lora NENKOVSKA, traducătoare de limba română

În calitate de traducător literar, fiecare carte valoroasă, traducere publicată sau scrisoare de la cititori este un motiv de bucurie. Pe acest drum, două evenimente au schimbat percepția asupra prezenței culturale bilaterale: statutul României ca invitat de onoare la Sofia în 2014 și, recent, statutul Bulgariei ca invitat de onoare la Salonul Internațional de Carte Bookfest București.

Deși urmărite de la distanță din motive profesionale, ecourile evenimentului au fost remarcabile. Autorii bulgari au avut întîlniri cu public numeros, interviurile media au fost de top, iar moderarea și traducerile s-au ridicat la cel mai înalt nivel. S-a observat un interes deosebit pentru poezie și literatura pentru copii. Dezbaterile au abordat teme profunde, precum societățile postcomuniste și problematicile feminine – analizate matur, fără clișee. S-a discutat despre eșecul limbajului în a exprima omenescul și despre grotescul slăbiciunilor umane, reflectînd spiritul prozei Elenei Aleksieva.

Prezența unei literaturi naționale peste hotare este efortul unui întreg ecosistem: scriitori, traducători, editori, agenți și finanțări de stat. În acest context, au existat dialoguri cu traducătorii, fiind prezentate strategiile de promovare a literaturii naționale, în cadrul unor discuții profesionale excelent organizate cu editori și agenți literari.

Cred că prezența literaturii bulgare nu va mai fi de acum înainte o simplă întîmplare, ci va deveni pretextul unui dialog cultural profund și de lungă durată între cele două țări.

Chipul cu multiple fațete al literaturii bulgare contemporane

● Mariana MANGIULEA-JATOP, traducătoare de limba bulgară

Pentru mine, ediția din acest an a Salonului de Carte Bookfest a avut o semnificație specială, căci am onorat prezența Bulgariei ca țară invitată prin trei traduceri: Grădinarul și moartea de Gheorghi Gospodinov, Vulcan, romanul Elenei Aleksieva (ambele apărute la Anansi World Fiction), și Vînătorul de fluturi din Ada-Kaleh de Kostadin Kostadinov (la Editura Eikon).

Mi-a părut rău nu am avut ocazia să-l revăd pe Gheorghi Gospodinov – scriitorul bulgar cel mai cunoscut pe plan internațional și o voce importantă a literaturii europene actuale, pe care probleme de sănătate l-au împiedicat să vină, dar care și-a onorat publicul și admiratorii timp de o oră, răspunzînd online cu multă bunăvoință întrebărilor jurnalistei Mirela Nagâț de la TVR Cultural.

Însă această absență nu a umbrit plăcerea de a face cunoștință cu ceilalți scriitori bulgari, ale căror cărți le-am tradus. Mă refer aici la tînăra, simpatica și, totodată, matura și sensibila scriitoare Ioanna Elmy, al cărei roman de debut, Născute din vinovăție, a fost publicat în anul 2025 la Editura Polirom și nu a trecut neobservat pe scena literară de la noi. Am fost încîntată de rafinamentul intelectual, modestia și atitudinea prietenoasă a Elenei Aleksieva, al cărei roman este considerat, pe bună dreptate, una dintre cele mai importante cărți bulgare ale ultimilor ani. Am avut o conversație foarte plăcută cu Kostadin Kostadinov, un talentat povestitor, care reușește să îmbine documentarea cu ficțiunea și care manifestă un interes vădit pentru patrimoniul cultural balcanic.

De asemenea, i-am revăzut cu emoție pe Emil Andreev și pe Ivan Stankov. Romanul Rîul de sticlă al lui Emil Andreev (ecranizat în 2010), publicat la Editura Humanitas în anul 2011, a fost prima mea traducere în română a unui scriitor bulgar contemporan, iar a doua a fost culegerea de povestiri Amintiri despre apă de Ivan Stankov, apărută la aceeași editură în 2018. Proza atrăgătoare, subtilă și captivantă a lui Andreev, în care se îngemănează istoria, folclorul și mitologia balcanică, a atras publicul cititor din România. La fel și Ivan Stankov, prin stilul său liric și nostalgic, s-a făcut remarcat în rîndul cititorilor români drept un „scriitor al memoriei și al Dunării”. Și un amănunt picant: pe cei doi nu-i leagă doar o lungă și frumoasă prietenie, ci și o relație de rudenie, ei fiind cuscri. Oare cum se simte nepotul în preajma unor astfel de bunici?

La Bookfest 2026 au fost prezenți și alți prozatori și poeți bulgari la lansări de carte și dialoguri interesante cu scriitorii români. Îi amintesc aici pe Todor P. Todorov, Iordan Eftimov, Nadejda Radulova, Petar Ciuhov și Ivan Hristov (cei doi ne-au oferit și un recital literar-muzical), Maria Ghetova, Gheorghi Gavrilov, Petia Kokudeva – o îndrăgită autoare de literatură pentru copii.

Țin să remarc faptul că Bulgaria s-a prezentat la Bookfest 2026 cu o paletă extrem de diversă de creatori din generații diferite, ceea ce reflectă destul de bine chipul cu multiple fațete al literaturii bulgare contemporane, dinamica acesteia, bogăția de teme, abordări și stiluri prin care este tot mai prezentă pe scena literară internațională.

Ca traducătoare de literatură bulgară în limba română, ce altceva mi-aș putea dori decît să-mi pot duce în continuare, cu noi apariții de carte pe piața românească, misiunea de mediator cultural între cele două literaturi, pentru o cunoaștere reciprocă mai aprofundată și, în final, pentru a trăi mai bine și în armonie de o parte și de cealaltă a Dunării?

Sub semnul normalității

● Dan CROITORU, editor și membru în consiliul director AER

„Bogdan, do you remember our late night talks on that hotel terrace in Tbilisi? Thatʼs where it all began“, ne-a spus Svetlozar Jelev lui Bogdan-Alexandru Stănescu și mie, în seara primei zile de Bookfest 20026, la recepția oferită cu generozitate de ambasadorul Radko Vlaykov. Într-adevăr, acolo, în Georgia, în anul 2022, cu ocazia Caucasus and Black Sea Basin Countries’ Regional Publishing Conference, a început prietenia noastră. În schimburile de experiență ale participanților, scriitori și editori din regiunea Mării Negre și din Caucaz, dar și din Europa Occidentală și SUA, am aflat mai multe despre activitatea fiecăruia, deși cu unii eram vecini. Și în anii din urmă necesitatea prezenței Bulgariei ca țară invitată de onoare la Salonul Internațional de Carte Bookfest de la București a devenit tot mai evidentă. După cum am mai spus, sînt peste 100 de titluri ale autorilor români publicate în Bulgaria, în timp ce în România cărțile autorilor bulgari se pot număra pe degetele a două mâini. Iar participarea consistentă a scriitorilor și profesioniștilor din industria cărții din Bulgaria la Bookfest va schimba poate această stare de fapt. Nu au fost autori din aceia „cu degetul la tîmplă“, cum a zis Cezar Paul-Bădescu în dialogul cu Emil Andreev. Ci oameni normali, fără orgolii, egali cu ei înșiși, deschiși, eleganți. Profesioniști. Oameni de la care avem de învățat. Elena Aleksieva, Emil Andreev, Iordan Eftimov, Ioanna Elmy, Gheorghi Gavrilov, Maria Ghetova, Gheorghi Gospodinov, Ivan Hristov, Petia Kokudeva, Kostadin Kostadinov, Nadejda Radulova, Ivan Stankov, Petar Tchouhov, Todor P. Todorov. Alături de cei care au pus în operă ideea noastră inițială – Ghergana Panceva, Manol Peykov, Svetlozar Jelev, Mihai Mitrică, Oana Boca Stănescu –, toți aceștia au plasat participarea Bulgariei ca țară invitată de onoare la Bookfest sub zodia normalității. Iar acest lucru este capital pentru lumea noastră de la gurile Dunării, aflată de cele mai multe ori într-o opoziție rebarbativă cu firescul. 

Mulțumesc, Bulgaria!

● Bogdan-Alexandru STĂNESCU, scriitor și editor

Poate ar trebui să învățăm ceva din experiența „Bulgaria – țară invitată de onoare la Bookfest”: după mine, acel ceva ar fi că în țări neajutorate instituțional, așa cum sînt România și Bulgaria, trebuie să ne asumăm lupta fără a mai aștepta ajutor de la Supraeu/Stat. Asta e, sîntem fiii ploii, dar nu ducem lipsă de mijloace și nici singuri nu sîntem. Facem parte dintr-o echipă, cultural vorbind, cu bulgarii, cu sîrbii, cu ucrainenii, cu ungurii. Sîntem înconjurați de piețe de carte care au dat Nobel de cîteva ori, Booker International (Bulgaria de două ori în finală, o dată cîștigînd), care se mișcă internațional mult mai bine decît noi, pentru că au înțeles că bătăliile se cîștigă mai ușor dacă acționăm regional, fără a renunța la specificul „național”.

Invitarea Bulgariei la Bookfest a fost cea mai bună idee a Asociației Editorilor din România din ultimii ani și sînt convins că timpul ne va dovedi treaba asta. Pe lîngă scriitorii invitați, au fost prezenți agenți literari din Bulgaria, instituții, organizații, editori pe care i-am văzut impresionați de tîrgul nostru pe care-l înjurăm pentru că așa ne-am obișnuit. Da, e zgomotos, e departe, dar astea sînt lucruri care pot fi îndreptate. Important e să ne facem treaba în continuare, să publicăm, să nu ne închinăm, pe cît posibil, la Mercur, și să înțelegem, în sfîrșit, că a face parte din „Balcani” nu e un lucru rău, ba chiar să-l întoarcem în favoarea noastră.

Bulgaria a fost cea mai vie, mai simpatică și mai ușor de înțeles prezență la Bookfest din ultimii ani. Aș îndrăzni să spun că programul lor a fost mai coerent și mai tușant decît al multor altor țări: poate pentru că au plecat de la ideea că „ne cunoaștem”, dar nu pînă la capăt. Elena Aleksieva, Ioanna Elmy, Ivan Stankov, Emil Andreev, Ivan Hristor, Kostadin Kostadinov, Nadejda Radulova au cucerit un public care nu e dispus mereu să se predea fără a opune rezistență. Chiar și Gheorghi Gospodinov a strălucit, chiar dacă prin absență sau doar prin intervenția online.

Credit foto: Wikimedia Commons