Obișnuințe

Există un principiu al atracției care implică familiaritatea.

Există un principiu al atracției care implică familiaritatea („the familiarity principle of attraction”) și care spune că persoanele ori obiectele văzute repetat sînt mai apreciate decît cele cu care avem de-a face mai rar. Expunerea repetată se poate extinde în diverse domenii: a auzi des un zvon te poate face să-l crezi, la fel cum tindem să acceptăm argumentele figurilor cu care sîntem familiarizați – aceeași explicație, dată de o persoană nouă, ar putea întîmpina reticență. Și, în general, alegem să interacționăm cu cei pe care îi știm deja.

Putem vorbi despre familiaritate și cînd, de regulă, preferăm să ne întoarcem pozele (ceea ce face un selfie) pentru că sîntem obișnuiți cu imaginea noastră din oglindă, pe cînd cei din jur le-ar alege pe cele în formă originală, dat fiind că ei așa ne văd. Cînd trebuie să apreciem atractivitatea unei alte persoane, se pare că tindem să le acordăm punctaj maxim celor care aduc fizic cu noi. Destul de des se crede că partenerii seamănă ori ajung să semene din ce în ce mai mult, în timp, și cercetări recente dovedesc că această afirmație nu e deloc departe de adevăr.

Un studiu realizat de Facultatea de Psihologie a Universității din Queensland, Australia, și publicat în iulie 2023 în Evolution and Human Behavior a analizat 682 de studenți heterosexuali într-un fel de „speed-dating”, adică interacțiuni de trei minute cu o persoană de sex opus. În total, au fost monitorizate 2.285 de astfel de întîlniri, o jumătate dintre ele fiind între indivizi de aceeași etnie, cealaltă între etnii diferite. După fiecare întîlnire, participanților li s-a cerut să acorde punctaje pentru atractivitatea facială, amabilitate și înțelegere. S-au analizat trăsăturile faciale ale tuturor și s-a constatat că studenții implicați au considerat ca fiind cele mai atrăgătoare chipurile cu trăsături asemănătoare lor, apoi cele catalogate drept obișnuite, comune. Tot pe aceste persoane le-au perceput ca fiind mai amabile, prietenoase. Studiul are limitările lui (implică doar indivizi heterosexuali și avînd cam aceeași vîrstă), dar oferă niște explicații pentru startul legăturilor romantice.

Familiaritatea joacă un rol important la începutul relației. Dincolo de posibilele asemănări fizice, pasiunile și preocupările comune, aceleași valori și principii, modalitățile de petrecere a timpului liber care coincid întrețin ideea romantică a găsirii jumătății cu care să te potrivești în toate. Pe termen lung însă, după ce norii roz încep să bată în crem, prea multă familiaritate și prea puțină surpriză duc la scăderea dorinței și a interesului. Pe scurt, la plictiseală. Presupunînd că adori prăjiturile cu multă ciocolată, primele îți vor produce o plăcere imensă. Apoi, cu fiecare nouă prăjitură consumată, satisfacția va fi tot mai mică, pînă coboară la zero. Prăjituri suplimentare odată ce s-a atins acest nivel al saturației ajung să stîrnească de-a dreptul repulsie. Și asta fără să se schimbe în nici un fel rețeta prăjiturii ori calitatea ingredientelor. Este ceea ce economiștii numesc „legea utilității marginale descrescînde”. Iar psihologii ne spun că familiaritatea sporește atracția la început, pînă la un anumit punct de saturație, apoi chiar o scade, devenind inamicul relației.

Gravităm, mai ales ajunși la vîrsta de mijloc, cînd presiunea societății și-a tocit deja dinții, în jurul persoanelor care ne împărtășesc preocupările, stilul de viață, maniera de a vedea lumea și de a vorbi despre ea. Familiaritatea ne învăluie ca o pătură moale în ianuarie, lăsăm garda jos, nu mai sîntem atît de încordați. Ea nu este însă suficientă pentru a susține, pe termen lung, o relație, nici măcar una de prietenie – ianuarie trece repede și avem nevoie de alte surse de confort. S-au văzut însă cazuri în care pătura s-a transformat într-un șal, apoi într-o eșarfă, apoi într-un pandantiv și lucrurile au continuat, chiar dacă schimbate, dar nu fără atenție și efort.

Cred că aș fi fost un participant la studiu ideal. De-a lungul timpului, mi-am dat seama că aleg să văd filme cu anumite protagoniste sau să urmăresc artiste cu precădere dacă simt că, măcar prin statură și culoarea părului, mă pot identifica oarecum cu imaginea pe care o percep eu, de cealaltă parte a sticlei. Și tind să fiu și mult mai generoasă în aprecierile la adresa lor. Cea mai bună prietenă a mea, păstrată din liceu, îmi seamănă și m-am apropiat de ea din prima zi. Am gravitat inconștient spre posibili parteneri cu părul și ochii de culoare mai deschisă. Ce cunoaștem nu ne poate face rău, așa spun specialiștii că funcționează sistemul de credințe din subconștientul nostru, mai ales dacă el rămîne cel de copil prevăzător cu orice preț. Cu timpul, însă, învățăm să nu mai ascultăm neapărat de primul instinct în aprecierea cuiva, dar și că marile pericole ori au rămas în urmă, ori n-au existat niciodată.

* * *

Sage – Familiarity Principle of Attraction (Encyclopedia of Human Relationships)

ScienceDirect – Evolution and Human Behavior (Volume 44, Issue 4, July 2023)

Share