
În primul rînd, să nu viseze la cai verzi pe pereți. Ceea ce, din păcate, a început deja să facă. Lucescu, blocat în ideile lui bune, dar inaplicabile, a vrut ca România să aibă posesie fără a avea jucătorii capabili de așa ceva. Hagi a spus că vrea la fel. E ca și cum i-ai pune pe colhoznicii din Kazan să danseze tango. Nici argentinienii nu sînt buni la kazacioc. E ceva pentru care nu sînt educați nici unii, nici alții. Fotbalistul român actual nu a crescut într-un mediu care să îi dezvolte personalitatea de colectiv și nici nu a deprins tehnica indispensabilă pentru a ascunde mingea adversarului. „Posesie și presiune”, a spus Hagi la instalare. Frumos. Partea a doua e chiar posibilă. Dar și aici e nevoie de o disciplină și de un efort nemțești. Măcar asta, cu voință, se poate asambla. Hagi trebuie să uite cum era el, cum arăta Naționala în care juca el (lasă că nici aceea nu era regina balului la plimbat mingea) și mai ales trebuie să priceapă cum au fost crescuți cei pe care îi va convoca. La unii e simplu, pentru că i-a crescut chiar el. Și au funcționat la potențialul dorit, dar numai la clubul lui. Mai apoi au devenit jucători cel mult medii raportat la nivelul internațional. Pentru că nu e vorba doar de formarea profesională, ci și de cea umană. Mulți nu mai trec pe la școală și, în plus, respiră acest aer al unei țări care pare în descompunere a valorilor. Se mulțumesc cu puțin sau nu știu să vrea mai mult. Nu se adaptează prin alte zări. Nu visează la lucruri înalte cum făceau unii dintre înaintașii lor. Nici măcar nu mai au derapajele altora din trecut, nu că ar trebui, dar măcar erau o dovadă de personalitate, pe teren ajutau chiar dacă în afara lui deranjau. Cei de azi sînt cuminți. Se nasc cuminți și mor cuminți, fotbalistic vorbind. Hagi trebuie să îi facă răi. Fotbal nu mai poate să îi învețe. Speranța e să le dea ceva din flacăra lui. Flacăra are calitatea că poate fi dată mai departe fără a se diminua. Un vestiar de foc, asta îi trebuie. Poate că așa am avea o șansă plăpîndă. Dacă ne luăm la fotbal cu balaurii o să pățească ce a pățit Făt-Frumos în realitate, nu ce scrie în cărțile de adormit copiii.
